DECIZIE nr. 441 din 15 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 alin. 1 şi art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 alin. 1 şi art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sabyc" – S.R.L. în Dosarul nr. 898/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde Spitalul Filantropia, prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei, deoarece dispoziţiile criticate stabilesc o procedură prealabilă obligatorie, iar părţile nu pot opta cu privire la aplicarea ei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că în cauza de faţă este vorba despre interpretarea şi aplicarea legii, care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 898/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 alin. 1 şi art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sabyc" – S.R.L. în dosarul menţionat, având ca obiect cererea de apel formulată de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care i s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea de prelungire a unui contract de închiriere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia precizează că excepţia are ca obiect dispoziţiile "art. 720^1 alin. 1 şi art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă pentru ipoteza în care acţiunea reclamantului este modificată la prima zi de înfăţişare ca urmare a cererii reconvenţionale a pârâtului".Autorul excepţiei invocă în susţinerea acesteia dispoziţiile art. 109 alin. 1, art. 112 şi art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 41 alin. (1), (3), (4), (5), (6) şi (7) [devenit, după republicarea Constituţiei, art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) şi (8)], art. 41^1 [devenit art. 45], art. 123 alin. (1^1) [devenit art. 124 alin. (2)] şi art. 135 din Constituţia României, astfel cum a fost modificată prin legea de revizuire a Constituţiei.Autorul excepţiei susţine că acţiunea iniţială introdusă la instanţă nu necesită concilierea directă prevăzută de art. 720^1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, se arată în continuare că, în baza art. 720^5 alin. 1 teza a doua din cod, nici pentru capătul principal din cererea reconvenţională (evacuare) nu era necesară concilierea directă. Având în vedere cererea reconvenţională, autorul excepţiei consideră că a fost nevoit să solicite instanţei ca, în eventualitatea în care se va dispune evacuarea, să "se recunoască investiţiile făcute în spaţiul închiriat şi să fie obligat Spitalul clinic Filantropia să achite contravaloarea acestor investiţii; de asemenea [s-a invocat şi] dreptul de retenţie asupra spaţiului". În această situaţie, se arată în continuare, "având în vedere existenţa unui proces pe rol şi învestirea instanţei cu o cauză litigioasă, cu probele existente la dosar, apare şi necesitatea de a soluţiona pricina dedusă judecăţii în cel mai scurt timp, adică într-un termen rezonabil, astfel cum dispune [art. 21 alin. (3) din Constituţie], atât pentru a reglementa litigiul şi a stinge starea conflictuală, cât şi pentru a degreva rolul instanţelor. Apare cu totul disproporţionată şi încărcată de un formalism excesiv, faţă de situaţia concretă din dosar, efectuarea unei concilieri prealabile distincte, atât timp cât există deja un proces pe rol, iar părţile îşi cunosc atitudinea faţă de problema litigioasă". În sprijinul acestor argumente autorul excepţiei invocă şi art. 720^1 din Codul de procedură civilă, "care impune procedura concilierii directe înainte de a introduce cererea de chemare în judecată doar în acele procese comerciale care sunt evaluabile în bani". Or, se arată în finalul susţinerii, "cererea introductivă nu a fost o cerere în pretenţii, ci o cerere neevaluabilă pecuniar […] şi nu este necesară procedura concilierii în acest caz".În legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, autorul excepţiei apreciază că, în cazul unei evacuări din spaţiul în care a investit importante sume fără a avea posibilitatea de a-şi recupera investiţia, ar fi "expropriat în mod abuziv".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că autorul excepţiei "a formulat, după depunerea de către pârât a întâmpinării, cerere modificatoare, în condiţiile art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă, când se cere valoarea obiectului pierdut sau pierit. Este adevărat că cererea reclamantei a fost respinsă în considerarea caracterului obligatoriu al procedurii de conciliere, care nu a fost efectuată în cauză pentru pretenţiile din cererea modificatoare. Aceasta, însă, reprezintă interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor legale ce reglementează posibilitatea părţilor de a formula cereri noi, într-un proces deja început prin coroborare cu prevederile legale ce impun îndeplinirea unor proceduri prealabile […]."În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În argumentarea acestei susţineri, Guvernul face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 16 septembrie 2004, în care se arată că, „prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condiţiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile şi asigurându-se protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi”. Totodată, se menţionează în continuarea argumentării punctului de vedere prezentat de Guvern, „Curtea Constituţională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotiţi”. Pe de altă parte, se apreciază că argumentele autorului excepţiei se bazează pe interpretarea corelativă a unor texte legale de către instanţă, fără a susţine elemente de neconstituţionalitate, aspectele invocate constituind mai curând o problemă de aplicare a legii.Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată. Se arată, în susţinerea acestui punct de vedere, că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie deoarece, "prin instituirea procedurii prealabile de conciliere nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, de care cel interesat beneficiază în condiţiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile şi asigurându-se protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. Mai mult, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi – mai pregnant în materie comercială – şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată". Este menţionată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 16 septembrie 2004.Se apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie. Totodată, se arată că art. 720^1 alin. 1 şi art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă "reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie".În opinia Avocatului Poporului, celelalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea excepţiei – art. 44 şi 136 – nu au relevanţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 720^1 alin. 1 şi art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 720^1 alin. 1: "În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.";– Art. 720^5 alin. 3: "În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională, reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. La cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării, precum şi pentru studierea acesteia de către pârât."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) şi (8), art. 45, art. 124 alin. (2) şi art. 135.Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";– Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […](3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. […] … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. […]"; … – Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";– Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.";– Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; … d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; … e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; … f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; … g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale menţionate, în ipoteza în care acţiunea a fost pornită printr-o cerere neevaluabilă în bani, situaţie în care procedura concilierii directe nu este obligatorie, dar a continuat prin formularea unei cereri accesorii (cerere reconvenţională) evaluabile în bani, caz în care "apare, cu totul disproporţionată şi încărcată de un formalism excesiv, […] efectuarea unei concilieri prealabile distincte, atâta timp cât există deja un proces pe rol".Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, între textele legale criticate şi textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei neexistând incompatibilitate.Curtea reţine, totodată, că autorul excepţiei nu critică, în realitate, neconstituţionalitatea celor două texte ale Codului de procedură civilă, ci susţine că ele nu erau aplicabile (prevederile referitoare la conciliere) cauzei în care a ridicat excepţia, problemă care nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, ci în aceea a aplicării legii de către instanţa de judecată.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 720^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, Curtea a constatat că „dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comercială, cuprinse în cap. XIV din Cartea a VI-a a Codului de procedură civilă, instituie o procedură specială de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directă prealabilă între părţi şi o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun”. Totodată, Curtea a reţinut că, „potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile prevăzute de lege. Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condiţiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile şi asigurându-se protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. Aşa fiind, textul de lege criticat este în deplin acord cu dispoziţiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, «În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege» […].” Prin decizia menţionată se arată, de asemenea, că, „din ansamblul reglementării, rezultă că, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi – mai pregnant în materie comercială – şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente”.Soluţia Curţii Constituţionale în cauza respectivă, precum şi considerentele care au stat la baza să îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudenţă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, criticate, de asemenea, de către autorul excepţiei, Curtea observă că dispoziţiile respective, care se referă la ipoteza introducerii de către pârât a unei cereri reconvenţionale şi a depunerii întâmpinării de către reclamant, nu sunt de natură a încălca, prin conţinutul lor, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), fiind asigurate atât dreptul la un proces echitabil, cât şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Referitor la celelalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, şi anume art. 44 alin. (1), (3), (5), (6), (7) şi (8), privind dreptul de proprietate, cele ale art. 45 privind accesul liber la o activitate economică, precum şi cele ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 135 privind economia, Curtea reţine, aşa cum susţine şi Avocatul Poporului în punctul său de vedere, că acestea nu au, în mod evident, incidenţă în cauza de faţă, neavând legătură cu textele criticate ale Codului de procedură civilă.În ceea ce priveşte susţinerea că textele criticate încalcă alte prevederi din Codul de procedură civilă, aceasta nu poate fi primită, deoarece, chiar dacă ar fi reală, s-ar pune problema existenţei unei deficienţe de coordonare legislativă, de resortul exclusiv al autorităţii legiuitoare, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 alin. 1 şi art. 720^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sabyc" – S.R.L. în Dosarul nr. 898/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește