DECIZIE nr. 441 din 13 noiembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Bortes Mircea şi Barbulescu Ileana Floarea împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997*).–––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 noiembrie 1997 şi apoi, la data de 13 noiembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 10 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Barbulescu Ileana Floarea şi Bortes Mircea.Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca, urmare modificării dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1997, excepţia de neconstituţionalitate este în prezent lipsită de obiect.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Barbulescu Ileana Floarea şi Bortes Mircea, pentru următoarele motive: în speta, hotărârea de retrocedare a imobilelor a rămas definitivă şi irevocabilă înainte de instituirea recursului în anulare; recursul în anulare este neconstitutional faţă de dispoziţiile art. 1 şi 3 din Codul civil şi art. 21 din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, iar excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 17/1997.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Primul motiv de recurs, prin care se solicita constatarea de către Curtea Constituţională ca hotărârea de retrocedare a imobilului a rămas definitivă şi irevocabilă înainte de instituirea recursului în anulare, este neîntemeiat şi urmează a fi respins.Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta nu statuează decât asupra problemelor de drept şi deci motivul invocat, referindu-se la o situaţie de fapt, este de competenţa instanţelor judecătoreşti.Şi cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine neconstituţionalitatea recursului în anulare, urmează a fi respins, deoarece, cu referire la constituţionalitatea instituţiei recursului în anulare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie erga omnes în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.Prin aceeaşi decizie, nr. 96/1996, s-a reţinut ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost modificat în sensul că recursul în anulare nu se mai poate declara oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă şi, în consecinţa, întemeiat prin Decizia nr. 31, atacată cu prezentul recurs, pronunţată la data de 18 februarie 1997, s-a constatat ca excepţia de neconstituţionalitate, formulată în raport cu textul iniţial, a rămas fără obiect. Evident, cele reţinute prin Decizia nr. 96/1996, relativ la inadmisibilitatea recursului în anulare privind hotărârile pronunţate înainte de 26 iulie 1993, îşi păstrează valabilitatea pentru situaţiile tranzitorii existente şi independente de noile prevederi introduse prin Legea nr. 17/1997.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Bortes Mircea şi Barbulescu Ileana Floarea împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 18 februarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 13 noiembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește