DECIZIE nr. 441 din 10 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 şi ale art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006, excepţie ridicată de Codruţa Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătând că stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanţei judecătoreşti, nu este de natură să aducă atingere principiului de acces liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 şi ale art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006, excepţie ridicată de Codruţa Valentina Toma în cauza ce are ca obiect pretenţii pentru drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că pretenţiile formulate pentru despăgubiri, datorită neacordării drepturilor salariale legale, au caracter civil, iar nu administrativ. Astfel, dispoziţiile legale criticate care stabilesc competenţa de soluţionare a acestor litigii în favoarea organelor administrative încalcă dreptul persoanei de acces liber la justiţie, precum şi dreptul de a fi judecată cauza sa de către o instanţă judecătorească instituită prin lege, independentă şi imparţială.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, iar stabilirea competenţei şi a regulilor de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt atribuţii exclusive ale legiuitorului.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, dar soluţiile legislative din acestea au fost preluate de art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2007, pe care îl consideră ca fiind constituţional, întrucât nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului părţilor la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, şi a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005, precum şi ale art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006. Curtea observă că cele două acte normative, având aplicabilitate limitată în timp – până la 31 decembrie 2004, respectiv până la 31 decembrie 2006 -, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate (5 martie 2007) nu mai erau în vigoare şi astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.Textul de lege criticat a fost preluat, în redactare identică, în art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007. În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea acestui text de lege în vigoare, potrivit căruia:– Art. 31 "(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi, care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, este de competenţa ordonatorilor de credite.(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarului public. … (3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de autoritate ori instituţie publică sau, după caz, cu avizul reprezentanţilor funcţionarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale. … (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii." … În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei de a fi judecată cauza sa de o instanţă instituită prin lege, independentă şi imparţială, în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi reglementările internaţionale invocate, Curtea constată următoarele:Art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2007 stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiilor funcţionarilor publici în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi acordate potrivit prevederilor acestei ordonanţe în favoarea ordonatorilor de credite.După cum se precizează şi în alin. (2) al art. 31 din ordonanţa de urgenţă, drepturile salariale se stabilesc printr-un act administrativ al instituţiei la care este încadrat funcţionarul public. Astfel, soluţionarea contestaţiei împotriva acestui act administrativ este dată în competenţa ordonatorului de credite de la instituţia respectivă. Curtea reţine că ordonatorul de credite este competent să soluţioneze numai contestaţiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, iar nu şi pretenţiile formulate pentru despăgubiri ca urmare a neacordării în trecut a unor drepturi salariale legale.Soluţionarea contestaţiilor împotriva actului administrativ emis de către ordonatorii de credite nu constituie o procedură jurisdicţională, ci o procedură administrativă prealabilă, prevăzută în scopul soluţionării mai operative a eventualelor divergenţe în legătură cu stabilirea drepturilor salariale şi a altor drepturi. Această procedură nu îngrădeşte în niciun fel exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, întrucât alin. (4) al art. 31 din ordonanţa de urgenţă, text adoptat în aplicarea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai de lege, prevede în mod expres că împotriva măsurilor dispuse de ordonatorii de credite persoanele nemulţumite se pot adresa instanţei de contencios administrativ. În consecinţă, dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul autorului excepţiei de a avea acces la justiţie, respectând şi condiţiile impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, în acord şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu constituie un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiţionată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerinţe de fond şi de formă, iar stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanţei judecătoreşti, nu este de natură să aducă atingere principiului de acces liber la justiţie.Aceste considerente de principiu îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, excepţie ridicată de Codruţa Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește