DECIZIE nr. 440 din 15 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 3.467/112/2006 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 76D/2008 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent menţionează faptul că autorul excepţiei a transmis la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Având cuvântul asupra acestei cereri prealabile, reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, deoarece autorul excepţiei – persoană juridică – a avut, din momentul invocării excepţiei în faţa instanţei de judecată, suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea.Deliberând, Curtea respinge cererea şi, în continuare, dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 77D/2008 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.536/33/2007 al aceleiaşi instanţe de judecată.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea că aceeaşi cerere referitoare la acordarea unui nou termen de judecată a fost depusă de autorul excepţiei şi în acest dosar.Pentru aceleaşi motive expuse mai sus, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.Curtea respinge cererea şi, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 77D/2008 la Dosarul nr. 76D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Susţine, în acest sens, că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului la apărare, de vreme ce instanţa de judecată este cea care, prin hotărâre judecătorească, dispune dizolvarea consiliului judeţean, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru această situaţie. În plus, prevederile art. 7 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, şi ale art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, invocate, nu sunt incidente în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 23 noiembrie 2007 şi, respectiv, 22 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 3.467/112/2006 şi nr. 1.536/33/2007, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.Excepţiile au fost ridicate de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în cauze privind soluţionarea unor recursuri formulate împotriva unor sentinţe civile pronunţate în cauze având ca obiect acţiuni în constatarea dizolvării de drept a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se arată că textul de lege criticat "extinde în mod nejustificat şi nepermis sfera persoanelor care pot introduce o acţiune în contencios administrativ", deschizând calea "exercitării unui abuz de drept" "atât sub aspect subiectiv, prin promovarea unei acţiuni lipsite de interes legitim", "cât şi sub aspect obiectiv, când dreptul este deturnat de la finalitatea sa social-economică". Prin urmare, printr-o hotărâre judecătorească de dizolvare a consiliului judeţean s-ar aboli/restrânge dreptul unei persoane alese şi mai apoi validate într-o demnitate publică – cea de consilier judeţean -, drept câştigat ca urmare a votului electoral liber exprimat, ceea ce contravine art. 37, 52 şi 53 din Constituţie.Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Oferirea de calitate procesuală activă oricărei persoane interesate reprezintă expresia dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, şi nu o încălcare a normelor fundamentale invocate. Acestea nu au nicio legătură cu chestiunea calităţii procesuale active în litigiul dedus judecăţii şi, mai mult, autorul excepţiei nu explică de ce o simplă problemă de procedură lezează un drept material, de natură politică.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale. Contrar opiniei autorului excepţiei, textul legal criticat constituie expresia prevederilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi ale art. 122 alin. (2), potrivit cărora consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 37 din Constituţie, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu următorul conţinut: „(2) Secretarul judeţului sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului judeţean. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului.”Alin. (1) la care se face trimitere prevede următoarele: "(1) Consiliul judeţean se dizolvă de drept în condiţiile art. 55 alin. (1) sau prin referendum judeţean."Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 37 – Dreptul de a fi ales, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, potrivit cărora „statutul aleşilor locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor”, precum şi ale art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, referitoare, în esenţă, la dreptul oricărui cetăţean de a avea posibilitatea, fără discriminare şi fără restricţii nerezonabile, de a lua parte la conducerea treburilor publice, de a alege şi de a fi ales, precum şi de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că autorul acesteia consideră că dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 contravin art. 37, 52 şi 53 din Constituţie, prin aceea că oferă posibilitatea ca, pe lângă secretarul judeţului, orice persoană interesată să poată sesiza instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol din lege, respectiv dizolvarea consiliului judeţean prin referendum sau dizolvarea de drept, conform prevederilor art. 55 alin. (1) din lege.Curtea nu poate reţine aceste susţineri şi, în consecinţă, urmează să respingă excepţia ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:Potrivit art. 122 alin. (2) din Constituţie, "Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii". Or, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 reglementează, în spiritul prevederilor constituţionale, tocmai condiţiile de constituire şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice locale. Stabilirea unor cazuri de dizolvare de drept şi conferirea calităţii procesuale active secretarului judeţului, precum şi oricărei persoane interesate de a sesiza instanţa de contencios administrativ cu privire la existenţa unor asemenea cazuri nu au nicio legătură cu exercitarea dreptului constituţional de a fi ales, garantat de art. 37 din Constituţie. Dimpotrivă, textul de lege criticat reprezintă expresia liberului acces la justiţie, care, în materia contenciosului administrativ, cunoaşte o consacrare specială, aceea conferită de art. 52 din Constituţie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Simpla sesizare a instanţei în temeiul art. 99 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 nu determină de jure pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de constatare a dizolvării de drept a consiliului judeţean. Instanţa de contencios administrativ este cea care, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor legale, atât de formă, cât şi de fond, cu privire la respectiva sesizare, va decide în consecinţă. Prin urmare, este cu totul neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia exercitarea dreptului de sesizare a instanţei de către orice persoană interesată deschide calea unui abuz de drept, atât sub aspect subiectiv, cât şi obiectiv.Cât priveşte invocarea prevederilor art. 7 din Carta europeană a autonomiei locale, cât şi ale art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, în condiţiile în care dreptul de a fi ales, consacrat de art. 37 din Constituţie, nu are legătură cu textul de lege supus controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în dosarele nr. 3.467/112/2006 şi nr. 1.536/33/2007 ale Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește