DECIZIE nr. 44 din 7 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998



Florin Bucur Vasilescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Violena Comprest” – S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 23 ianuarie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 februarie 2001 şi apoi la 7 februarie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 14.342/1999, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Violena Comprest” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 107 alin. (3) referitoare la actele Guvernului şi cu cele ale art. 114 alin. (2) referitoare la delegarea legislativă, întrucât Guvernul „a depăşit domeniul de abilitare stabilit de Legea nr. 140/1999” şi, prin urmare, „nu putea abroga nici o dispoziţie din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 şi nici o norma cuprinsă în Legea nr. 148/1999 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 50/1998„. Se mai susţine ca „ordonanţa trebuia sa ţină seama de proiectele de lege, propuneri, existente la data intrării în vigoare a legii de abilitare”. Referitor la acest text de lege autorul excepţiei arata, în final, ca „Guvernul nu poate fi delegat sa modifice o lege care nu era în vigoare la momentul abilitarii sale. Mai mult, întrucât legea modificată se afla în stadiu de proiect la momentul apariţiei legii de abilitare, Guvernul trebuia sa ţină seama de prevederile acestuia, în sensul de a nu dispune contrariul”. Referitor la dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, autorul excepţiei susţine ca acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, deoarece sumele de bani investite pentru derularea afacerii, cu privire la care textul de lege prevede confiscarea, fiind dobândite licit, nu pot fi confiscate.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 încalcă prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie, întrucât, „printr-o interpretare restrictiva, concluzia ce se desprinde este aceea ca în domeniul de abilitare a Guvernului a fost inclusă «modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997», fără a fi incluse modificările şi completările aduse de Ordonanţa Guvernului nr. 50/1998, ordonanţa aprobată ulterior. Abrogand art. III alin. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 50/1998, Guvernul a depăşit domeniul în care a fost abilitat sa emita ordonanţe”. Cu privire la textul art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, instanţa considera ca „în măsura în care prin venituri, în accepţiunea prezentului articol, se înţelege totalitatea încasărilor făcute de societate într-o anumită perioada de timp, fără a distinge între beneficiul efectiv realizat de aceasta şi alte încasări, se poate aduce atingere dreptului de proprietate asa cum este reglementat de Constituţie”. În final se considera ca se impune „cel puţin o precizare explicativa a notiunii de venit cuprinsă la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, modificată, pentru ca măsura confiscării dispusă în baza acestui text de lege să-şi poată atinge finalitatea”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte este inadmisibila, deoarece Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 a fost abrogată prin art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000. Se arata ca „Abrogarea menţionată a avut ca efect atât ieşirea din vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, cat şi a actelor normative de modificare şi completare a acesteia, între care şi Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 a carei neconstituţionalitate este invocată”. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, în opinia Guvernului, se considera ca susţinerile autorului acesteia sunt nefondate. Se argumenteaza ca prin textul de lege criticat „legiuitorul a înţeles sa sanctioneze obţinerea de venituri ilicite de către persoanele fizice sau juridice din activităţi comerciale, dispunând ca acestea, «precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită, se confisca şi se fac venituri la bugetul administraţiei centrale». Textul respectiv nu face altceva decât sa dea expresie dispoziţiei constituţionale a art. 41 alin. (1), potrivit căreia conţinutul şi limitele garantarii dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74 din 27 august 1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte (ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 30 august 1999), precum şi ale art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998), aprobată prin Legea nr. 243/1998 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 18 decembrie 1998), dispoziţii care au următorul conţinut:– art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999: „Alineatul 7 al articolului III din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 148/1999, se abroga.”;– art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, cu modificările ulterioare: „Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confisca şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.”Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 contravin prevederilor art. 107 alin. (3), precum şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie, care au următoarea redactare:– art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– art. 114 alin. (2): "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe."În ceea ce priveşte art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, autorul excepţiei considera ca acest text de lege contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, în conformitate cu care: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […](7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma." … 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, deoarece textul de lege criticat nu mai este în vigoare. Astfel, prin art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, intrata în vigoare începând cu data de 15 februarie 2000, se prevede: „Cu aceeaşi dată se abroga prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 196/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.” Întrucât dispoziţia legală criticata a fost abrogată anterior încheierii de sesizare a Curţii, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti avea obligaţia, potrivit art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sa respingă, prin încheiere motivată, excepţia ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, deoarece, contrar prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol, se referea la o dispoziţie care nu mai era în vigoare. În temeiul acestor texte de lege Curtea urmează sa respingă, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999, deoarece aceasta se referă la dispoziţii legale abrogate.2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, Curtea retine că nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei, pentru următoarele considerente:a) Prevederile alin. (1) al art. 41 din Constituţie, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi ale alin. (7) ale aceluiaşi articol, conform cărora "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma", au în vedere garantarea dreptului de proprietate dobândit legal, iar nu a celui dobândit prin încălcarea dispoziţiilor legii. Or, prin art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, legiuitorul sancţionează tocmai obţinerea din asemenea activităţi comerciale a unor venituri de către persoane fizice şi juridice, dispunând ca acestea, „precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confisca şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale”. Prin aceste dispoziţii legiuitorul da expresie prevederilor art. 41 alin. (1) fraza a doua din Constituţie, potrivit cărora „Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, drepturi printre care se afla şi dreptul de proprietate. … b) Curtea mai constata că nu este încălcat nici art. 41 alin. (7) din Constituţie, deoarece, potrivit acestor prevederi, numai averea dobandita licit nu poate fi confiscată, iar în conformitate cu prevederile alin. (8) al aceluiaşi text constituţional, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Prin urmare bunurile obţinute prin desfăşurarea unor activităţi comerciale contrare dispoziţiilor legii, activităţi care constituie contravenţii, nefiind dobândite în mod licit, pot fi confiscate potrivit prevederilor constituţionale menţionate mai sus. Asadar, dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, nu numai că nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Legea fundamentală, ci sunt în deplina concordanta cu acestea. Totodată Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate constituie tocmai o aplicare legală a prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, întrucât se referă la sume rezultate din valorificarea mărfurilor a căror provenienţă nu poate fi dovedită, în condiţiile în care nedovedirea acestei proveniente constituie o contravenţie. … De altfel Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, republicată, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii prin Decizia nr. 17 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997, retinand, în esenta, ca dispoziţia privind confiscarea nu este urmarea faptului ca bunurile confiscate ar fi fost dobândite ilicit, ci ca ele au rezultat din săvârşirea unei contravenţii prevăzute la art. 1 lit. e) din aceeaşi lege, întrucât autorul excepţiei nu a putut dovedi provenienţă licita a mărfurilor vândute, obligaţie prevăzută de acest text. Curtea a mai reţinut ca „Obligaţia de a dovedi aceasta provenienţă corespunde dispoziţiei de principiu prevăzute la art. 30 alin. 2 din Codul comercial, potrivit căreia comercianţii sunt datori a păstra, cel puţin până la 2 ani, facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor. Este o obligaţie esenţială pentru evitarea contrabandei şi a evaziunii fiscale, îndeosebi în ceea ce priveşte plata taxei pe valoarea adăugată”. Considerentele şi soluţia adoptate prin decizia citata îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Violena Comprest” – S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2001.PREŞEDINTE,conf. univ. dr. Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Marioara Prodan––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește