DECIZIE nr. 44 din 4 martie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinte Viorel Mihail Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Enescu Maria în Dosarul nr. 315C/1996 împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 februarie 1997, în prezenta Ministerului Public, în lipsa părţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 4 martie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 6 septembrie 1996 pronunţată în Dosarul nr. 498/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata Enescu Maria.Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate.Împotriva acestei decizii, în Dosarul nr. 315C/1996, intimata Enescu Maria a declarat recurs, în termen legal, prin care reitereaza susţinerile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, susţine ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin art. 128 din Constituţie, deoarece numai procurorul general are posibilitatea de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, fără a se stabili un termen, creându-se astfel o inechitate în raport cu ceilalţi participanţi la procesul civil. Se susţine, de asemenea, ca sunt incalcate principiile autorităţii lucrului judecat şi al stabilitatii raporturilor juridice.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul declarat împotriva Deciziei nr. 145 din 25 noiembrie 1996 este neîntemeiat, având în vedere ca prevederile recursului în anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, au făcut obiectul unor decizii definitive ale Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. (2) din Constituţie, preluate de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.Senatul, exprimindu-şi punctul de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă este nefondata.Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, recursul declarat, punctele de vedere ale Guvernului şi Senatului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Prin recursul declarat, sunt reiterate susţinerile ce au fundamentat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Asupra prevederilor acestui articol Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, aceste decizii sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor, asa cum s-a reţinut şi decizia recurată.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curţii, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă a fost respinsă ca vadit nefondata.Critica potrivit căreia exercitarea de către procurorul general a recursului în anulare aduce atingere principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu este intemeiata. Acest principiu priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic între cetăţeni şi autorităţile publice. De aceea principiul egalităţii nu exclude un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţilor publice şi de atribuţiile acestora. Ministerul Public este o astfel de autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separaţiei puterilor în stat sau săvârşirea de către judecători a unei infracţiuni legate de hotărârea atacată prin aceasta cale de atac. Prin opoziţie, părţile, potrivit art. 41 şi următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv, Competenţa Ministerului Public nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor şi dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii, pentru toate părţile dintr-un proces, a accesului la toate căile extraordinare de atac.În legătură cu autoritatea lucrului judecat şi cu stabilitatea raporturilor juridice recunoscute prin hotărârile judecătoreşti pronunţate, Curtea a statuat prin Decizia nr. 27 din 11 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 11 martie 1997. Argumentele care au fundamentat decizia menţionată subzistă şi în cauza de faţa şi, întrucît nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea practicii Curţii, şi acest motiv de recurs urmează a fi respins.Pentru motivele arătate, recursul declarat în cauza de faţa este neîntemeiat şi urmează a fi respins.În consecinţa, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Enescu Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 4 martie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IONA MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu –––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește