DECIZIE Nr. 44*) din 24 aprilie 1996

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 135 din 5 noiembrie 1996.Antonie Iorgovan – preşedinteLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, invocată de pârâtul Simion Nicolae în cauza civilă ce face obiectul Dosarului nr. 7.176/1994 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Preşedintele completului de judecată declara şedinţa deschisă.La apelul nominal făcut de magistratul-asistent se constată că sunt prezenţi: Vasiliu Mircea Dan – reclamant – personal, asistat de avocat Talupea Ioan care prezintă împuternicirea avocaţială nr. 20.559, Chiriac Adrian, procuratorul reclamantului Vasiliu Mircea Dan, şi Carstea Gabriel, care depune la dosar Decizia civilă nr. 2.782 din 8 noiembrie 1995 a Curţii Supreme de Justiţie.Lipsa celelalte părţi.Procedura de citare legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, judecătorul-raportor expune raportul privind excepţia de neconstituţionalitate invocată.Preşedintele completului de judecată da cuvintul în fond părţilor prezente.Având cuvintul, avocatul reclamantului solicita respingerea excepţiei, aratind ca este de acord cu raportul întocmit.Chiriac Adrian, procuratorul reclamantului, luând cuvintul, menţionează că a oferit în schimb pârâtului Simion Nicolae un spaţiu de locuit corespunzător, cu plata în rate şi la preţurile oficiale, acesta refuzind schimbul.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionînd ca din aplicarea unor acte normative unele persoane pot fi favorizate, iar altele nu.Astfel de cazuri nu constituie discriminări în sensul situaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie.Preşedintele completului de judecată declara dezbaterile închise.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 septembrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 7.176/1994, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/1994, invocată de pârâtul Simion Nicolae.În motivarea excepţiei se susţine ca prevederile art. 5 din Legea nr. 17/1994, raportate la art. 64 din Legea nr. 5/1973, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează un regim diferit pentru diversele categorii de chiriaşi, unii beneficiind de prelungirea contractelor de închiriere, iar alţii, care au închiriat de la proprietari particulari, putind fi obligaţi să se mute, pe baza unui schimb aprobat de justiţie.În acelaşi timp, chiriaşii care locuiau în imobile proprietate de stat pot cumpara spaţiul pe care îl ocupa, ceilalţi neavînd aceasta posibilitate.Se mai susţine ca prevederile art. 5 din Legea nr. 17/1994 ar fi fost constituţionale, dacă nu s-ar fi făcut trimitere la prevederile art. 64 din Legea nr. 5/1973, ci s-ar fi prevăzut obligaţia de a se pune la dispoziţia chiriaşului o suprafaţa cu acelaşi regim juridic în cadrul proprietăţii de stat.Instanţa, exprimindu-şi opinia, susţine ca Curtea Constituţională nu este competenţa a se pronunţa asupra schimbului de locuinta, deoarece este reglementat printr-o lege anterioară Constituţiei, semnalind, totodată, ca reclamanţii s-au angajat în faţa instanţei ca, în cazul în care piritii vor dori sa cumpere spaţiul în care ar urma să între prin schimb, să le vinda acest spaţiu, chiar şi în rate.În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.S-a primit doar răspunsul Guvernului, care îşi exprima opinia ca excepţia este neîntemeiată. Astfel, se susţine ca excepţia care vizează art. 5 din Legea nr. 17/1994 a fost invocată ca urmare a unei interpretări gresite, de către părţi, a dispoziţiilor acestei legi, situaţia pârâtului fiind reglementată de art. 2 şi 4 din Legea nr. 17/1994. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 2 şi 4 din Legea nr. 17/1994 prin Decizia nr. 30/1994, care a statuat ca prelungirea termenului de validitate a contractelor de închiriere este o măsura de politica legislativă care se înscrie în ansamblul prevederilor constituţionale, determinata de necesitatea realizării protecţiei sociale a unor categorii de persoane.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 17/1994 coroborate cu dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 5/1973, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, este competenţa să soluţioneze excepţia.Excepţia de neconstituţionalitate invocată se referă la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 17/1992, potrivit cărora prevederile referitoare la prelungirea sau la reînnoirea contractelor de închiriere nu se aplică în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş, având ca obiect schimbul prevăzut de art. 64 din Legea nr. 5/1973, şi nici contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari particulari după data de 1 ianuarie 1990.Pronunţăndu-se asupra textului art. 5 din Legea nr. 17/1994, Curtea Constituţională a transat problema neconstitutionalitatii, decizia sa fiind obligatorie. Argumentele invocate în susţinerea excepţiei nu sunt de natura sa afecteze ideea ca textul este neconstitutional.În aplicarea unor acte normative pot aparea situaţii în care unele persoane sunt favorizate, iar altele nu. Uneori aceste efecte sunt urmărite chiar de legiuitor, alteori decurg din situaţiile juridice concrete ce se stabilesc fără ca legiuitorul sa fi urmărit producerea lor.Astfel de cazuri nu reprezintă discriminări.Potrivit art. 16 din Constituţie, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii sau discriminări.În art. 4 alin. (2) din Constituţie sunt arătate criteriile ce justifica considerarea ca discriminatorie a unei măsuri: rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială.Faptul ca, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.Respectînd dreptul de proprietate, legea nu putea dispune vânzarea proprietăţii aparţinând unor persoane particulare chiriaşilor care ocupa spaţiile locative.Închirierea este, în dreptul civil, un simplu act de administrare care nu afectează atributul dispoziţiei ca prerogativa a dreptului de proprietate.Proprietarului îi rămâne intact dreptul de proprietate, beneficiind de toate prerogativele ce decurg din el: aceasta rezultind chiar din prevederile art. 135 alin. (1) din legea fundamentală, care impune statului ocrotirea proprietăţii. În acest sens garantarea dreptului de proprietate presupune protecţia tuturor prerogativelor acestui drept şi, în mod special, a dreptului de dispoziţie. Proprietarului nu i se poate impune prin lege, în cadrul raporturilor contractuale, o obligaţie la care nu şi-a dat consimţământul.Propunerea autorului excepţiei, de a se reglementa punerea la dispoziţia chiriaşului a unei suprafeţe cu acelaşi regim juridic în cadrul proprietăţii de stat, nu poate fi primită de Curtea Constituţională, deoarece, dacă ea ar condiţiona astfel constituţionalitatea textului, ar face în esenta opera de legiuitor pozitiv.Activitatea Curţii are o dubla limita, pe de o parte este ţinuta în cadrul controlului pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum prevede art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, de examinarea numai a prevederilor "de care depinde judecarea cauzei" şi care au fost stabilite în procesul în care s-a invocat excepţia, iar pe de altă parte, ea nu se poate substitui Parlamentului şi sa elaboreze o noua reglementare sau sa o modifice pe cea existenta."Schimbul fortat" nu poate fi nici el calificat drept neconstitutional, deoarece el reprezintă o măsura de reintregire a atributelor de proprietate, care operează sub autoritatea justiţiei, instanţele fiind libere sa pronunţe orice hotărâre pe care o considera temeinica şi legală în raport cu probele efectuate în cauza, deci cu titlul pe care îl invoca reclamantul.Faţa de cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/1994 urmează a fi respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/1994, invocată de Simion Nicolae în Dosarul nr. 7.176/1994 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 24 aprilie 1996.PREŞEDINTE,prof.univ.dr. Antonie IorgovanMagistrat-asistent,Maria Bratu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește