DECIZIE nr. 44 din 12 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, şi ale art. 998-999 din Codul civil



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, şi ale art. 998-999 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Cristoiu în Dosarul nr. 2.647/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă avocat Renate Weber pentru Christian Gheorghe Mititelu, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.Avocatul Renate Weber solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, ca devenită inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (6) raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât acestea au fost abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001. În ceea ce priveşte prevederile art. 998-999 din Codul civil se arata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi se solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.647/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, şi ale art. 998-999 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Cristoiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 54 din Constituţie, întrucât, instituind o derogare de la regimul general al acţiunilor în justiţie evaluabile în bani, inlesnesc arbitrariul şi abuzul de drept, transformand în acest mod instituţia „daunelor morale” într-o sursa de venituri şi într-un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare şi dreptului de informare, valori garantate de Constituţie. În acelaşi sens evoca „luarile de poziţii ale Clubului Roman de Presa şi, în general, ale ziaristilor, care au semnalat anomaliile născute, consecinţa a abuzului de drept în pretinderea de daune morale, mai ales în domeniul presei”. Faţa de escaladarea cuantumului daunelor morale „se incearca transformarea procesului civil într-o arma de jugulare a libertăţii de exprimare, fiindca, în cazul în care informaţiile ziaristului au caracter denigrator, se putea acţiona pe calea dreptului penal unde este necesară prezenta părţii vătămate la proces”. În continuare autorul excepţiei prezintă anumite stări de fapt, calificate drept anomalii, care au devenit posibile urmare dispoziţiei legale criticate.Art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, pentru ca regimul derogator al prevederilor sale „nu corespunde cerinţelor statului de drept şi garantarii dreptatii”; se creează astfel un regim de inegalitate între cei care au suferit prejudicii materiale şi cei care au suferit doar prejudicii morale.Autorul excepţiei susţine, de asemenea, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 998-999 din Codul civil în raport cu prevederile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentală, potrivit cărora delictele de presa se stabilesc prin lege. Or, conchide acesta, "dacă legiuitorul ar fi dorit sa reglementeze delictele de presa şi răspunderea civilă delictuala pentru altfel de delicte în baza art. 998-999 din Codul civil, ar fi făcut o trimitere – fie expres, fie tacit – la aceste articole, în vigoare la data elaborării Constituţiei". De altfel, considera acelaşi autor, dispoziţiile art. 998-999 din Codul civil se referă la răspunderea pentru "o faptă a omului", în sens strict material, şi nu la delictul de presa.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se arata în acest sens ca dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 constituie o expresie a aplicării prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, iar scutirea de plată taxelor de timbru nu are legătură cu exercitarea drepturilor constituţionale cu buna-credinţa. Se mai arata ca instanţa „nu îşi poate exprima punctul de vedere cu privire la incidenţa în cauza a dispoziţiilor art. 998-999 din Codul civil, fiind ţinuta de prevederile art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, şi, pe de altă parte, prevederile art. 998-999 din Codul civil.1. Examinând prima critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate, ulterior sesizării Curţii, prin art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest text a devenit inadmisibila, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, urmând să fie respinsă.2. Analizând critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998-999 din Codul civil în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentală, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Textele din Codul civil invocate constituie dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale, de la care legiuitorul este abilitat sa deroge ori de câte ori particularităţile domeniului supus reglementării o impun. Or, art. 30 alin. (8) teza a doua din Constituţie nu face decât sa consacre in terminis aceasta regula generală, cu referire expresă la domeniul particular al delictelor de presa.Împrejurarea ca în absenta unei reglementări speciale, încă neadoptata, instanţele de judecată au înţeles sa fundamenteze răspunderea civilă pentru delictele de presa pe dispoziţiile art. 998-999 din Codul civil, în loc sa considere absenta acesteia ca un fine de neprimire al acţiunilor în pretenţii cu un atare obiect, constituie o problemă de interpretare a legii care excede competentei Curţii, de vreme ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta „nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Ion Cristoiu în Dosarul nr. 2.647/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 998-999 din Codul civil, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește