DECIZIE nr. 44 din 11 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş – Secţia civilă şi de partea Ioan Socol în Dosarul nr. 4.847/3.422/2005.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.230D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş – Secţia civilă şi de partea Ciprian Alin Belean în Dosarul nr. 4.846/3.421/2005.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.230D/2006 la Dosarul nr. 2.227D/2006, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 12 septembrie 2006, pronunţate în Dosarul nr. 4.847/3.422/2005 şi Dosarul nr. 4.846/3.421/2005, Tribunalul Mureş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată şi de părţile Ioan Socol şi Ciprian Alin Belean cu prilejul soluţionării unor litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, spre deosebire de contractele civile, contractele de muncă produc numeroase efecte juridice chiar şi după încetarea existenţei lor. Efecte juridice produc şi clauzele inserate în contractele de muncă prin încălcarea dispoziţiilor legale. Dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii şi cele ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 pun salariaţii în imposibilitatea de a contesta legalitatea efectelor juridice ulterioare, întrucât, după încetarea existenţei contractului de muncă, ei nu mai pot cere constatarea nulităţii ori anularea clauzelor nelegale. Această îngrădire a posibilităţilor de a se acţiona prin justiţie pentru apărarea unor interese legitime încalcă drepturile constituţionale de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil. Cu titlu exemplificativ, sunt descrise o serie de ipoteze în care prin contracte individuale de muncă se prevăd clauze contrare reglementărilor legale în vigoare şi care au produs efecte juridice după încetarea existenţei contractelor respective. Consideră că, în urma constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999, ar deveni, în mod automat, aplicabilă regula generală din art. 283 alin. (2) din Codul muncii, astfel încât cererea ar putea fi introdusă şi pentru constatarea nulităţii contractului ori a unei clauze a acestuia în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale sunt constituţionale, deoarece nu îngrădesc dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de un proces echitabil. În acest sens, arată că "accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii: "(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:[…];d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;"; … – Art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează: […]b) constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în fiinţă." … În opinia autorilor excepţiei, aceste texte de lege contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în opinia autorilor excepţiei, art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii şi art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 sunt neconstituţionale, întrucât fac imposibilă constatarea nulităţii unor clauze nelegale ale contractelor de muncă după ce aceste contracte şi-au încetat existenţa, dar mai produc efecte juridice.Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că reglementările legale criticate se întemeiază pe principiul potrivit căruia se poate cere constatarea nulităţii ori anularea unor acte care există. În situaţia în care un contract individual sau colectiv de muncă nu mai este în fiinţă, nu există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulităţii lor nu mai are obiect. Este posibil, însă, ca efectele juridice ale unor clauze contractuale să continue ori să se producă după încetarea existenţei contractelor. În asemenea situaţii pot fi contestate în justiţie efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale persoanei.În litigiile în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se contestă încetarea raporturilor de muncă prin expirarea perioadei determinate pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, susţinându-se că angajarea pe durată determinată s-a făcut cu încălcarea legii, iar efectul acestei clauze s-a produs de la data încetării raporturilor juridice de muncă. Este de reţinut că această clauză privind durata contractului individual de muncă putea face obiectul cererii de constatare a nulităţii tot timpul cât contractul a existat. Efectul acestei clauze s-a produs la data la care angajatorul a dispus ori a constatat încetarea raporturilor de muncă, chiar şi numai prin consemnarea acestui fapt în cartea de muncă, măsură ce poate fi contestată în termenul prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Astfel, dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu sunt îngrădite.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş – Secţia civilă şi de părţile Ioan Socol şi Ciprian Alin Belean în Dosarul nr. 4.847/3.422/2005 şi Dosarul nr. 4.846/3.421/2005.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește