DECIZIE nr. 438 din 13 noiembrie 1997

referitoare le excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecător Nicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popescu Angela Gabriela şi Iancu Cristina Maria împotriva Curţii Constituţionale nr. 25 din 5 februarie 1997*).––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 28 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 13 noiembrie 1997CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 20 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionala a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popescu Angela Gabriela şi Iancu Cristina Maria.Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva Deciziei nr. 25 din 5 februarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Popescu Angela Gabriela şi Popa Cristina Maria, pentru următoarele motive: recursul în anulare este neconstitutional, deoarece admite limitarea accesului la petiţie pentru repararea unor nedreptati, cu argumentul ca acestea vor fi soluţionate de către legiuitor; „actualmente s-a ajuns la o situaţie cel puţin bizara: proprietarii, cărora li s-a soluţionat cererea de revendicare înainte de modificarea, din anul 1993, a Codului de procedura civilă, rămân proprietari, iar cei care nu au avut aceasta sansa pierd din nou proprietatea, încât instanţa nu ar mai fi competenţa”.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat iar excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă lipsită de obiect, urmare a modificării acestuia prin Legea nr. 17/1997.Camera Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Primul motiv de recurs, prin care se susţine neconstituţionalitatea recursului în anulare, deoarece limitează accesul la justiţie pentru repararea unor nedreptati, este neîntemeiat şi urmează a fi respinsă. Constituţionalitatea instituţiei recursului în anulare a fost analizata şi prin raportare la prevederile constituţionale referitoare la accesul la justiţie, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 octombrie 1996. Cele statuate prin aceasta decizie, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, îşi menţin valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice practica Curţii.Şi cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la incidenţa în timp a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, urmează a fi respins. În legătură cu acest aspect al modificării în timp a unui text legal, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995. Cat priveşte situaţia de fapt din dosar, aceasta urmează a fi soluţionată de instanţa de judecată, Curtea Constituţională pronunţându-se, potrivit art. 29 din Regulamentul sau de organizare şi funcţionare, numai asupra problemelor de drept. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legii DECIDE:Respinge recursul declarat de Popescu Angela şi Iancu Cristina Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 25 din 5 februarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 13 noiembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu –––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește