DECIZIE nr. 436 din 26 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul Dragoş Călin, consilier juridic, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa Societăţii Comerciale "Viromet" – S.A. Victoria, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, întrucât consideră că textele legale criticate, care în redactarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 stabilesc competenţa instanţelor de apel şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aduc atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul părţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Deşi prin Legea nr. 195/2004 de aprobare a ordonanţei criticate, prevederile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, au fost modificate, noile dispoziţii au păstrat în principiu soluţia legislativă anterioară, aşa încât, criticile de neconstituţionalitate formulate subzistă. De asemenea, mai consideră că excepţia de neconstituţionalitate ar trebui admisă şi pe considerentul că legiuitorul nu putea reglementa printr-o ordonanţă de urgenţă dispoziţii referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti.Partea Societatea Comercială "Viromet" – S.A. Victoria a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită judecata în lipsă şi respingerea excepţiei invocate, ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public arată că în domeniul legilor organice este posibilă reglementarea şi prin ordonanţe de urgenţă, conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 115, astfel că sub acest aspect excepţia este neîntemeiată. Mai arată că dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 195/2004 şi, potrivit acestor modificări curţile de apel nu mai sunt instanţe care soluţionează doar apelurile, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai soluţionează numai recursuri. Aşadar, sub acest aspect pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004, Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui apel declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Braşov în materie comercială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate prin care se instituie obligativitatea soluţionării apelului numai de către Curtea de Apel, precum şi obligativitatea soluţionării recursului numai de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se aduce atingere dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece se creează o supraaglomerare a acestor instanţe, cu consecinţa prelungirii excesive a termenelor de soluţionare a cererilor formulate de părţile interesate.În sfârşit, mai consideră autorul excepţiei că, potrivit textului constituţional invocat, legea este singurul act normativ care poate conţine dispoziţii referitoare la competenţa şi procedura de judecată a instanţelor judecătoreşti. Or, în cazul de faţă prevederile legale criticate au fost instituite pe calea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ordonanţă care, în esenţă, afectează drepturile constituţionale.Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:Reformarea sistemului judiciar în materie procedural civilă, prin stabilirea instanţelor de control şi a limitelor în care acestea sunt competente de a soluţiona căile de atac, nu reprezintă o ştirbire a drepturilor părţilor de a obţine o judecată asupra problemelor litigioase într-un termen rezonabil. Acest termen nu poate fi apreciat în abstract prin generalizarea eficienţei sistemului judiciar în ansamblu. O eventuală constatare a depăşirii criteriului de rezonabilitate într-un caz concret nu poate duce la concluzia că organizarea sistemului judiciar este neconstituţională pe acest motiv.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorul are libertatea de a statua în domeniul competenţei instanţelor judecătoreşti şi al procedurii de judecată, inclusiv pe calea ordonanţelor de urgenţă, ce pot fi adoptate, conform art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală, şi în domeniul legilor organice.Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate au avut în vedere "repartizarea competenţei materiale de primă instanţă în materie civilă şi comercială la nivel de judecătorii şi tribunale, reconsiderarea rolului curţilor de apel ca instanţe care să judece apelurile şi judecarea recursurilor de către Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă care să asigure aplicarea unitară a legii".Guvernul mai arată că, potrivit Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, textele în discuţie au fost amendate în parte, în sensul degrevării instanţei supreme de soluţionarea unui număr însemnat de recursuri prin menţinerea competenţei excepţionale a tribunalului de a soluţiona apelul şi recursul în cazurile anume prevăzute de lege, coborând în mod corespunzător competenţa de soluţionare a recursurilor la nivelul curţilor de apel, „cu menţiunea că aceste modificări urmăresc, în acelaşi timp să conducă la reducerea duratei termenelor de soluţionare a căilor de atac”.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 rezultă că, ulterior ridicării excepţiei în faţa instanţei de judecată (25 mai 2004), textele legale criticate au fost modificate şi completate prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, păstrând în principiu soluţia legislativă din redactarea iniţială.Astfel, stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a unor reguli privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti nu contravine dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, un proces echitabil.De asemenea, textele legale criticate instituie reguli de competenţă a instanţelor judecătoreşti, situaţie care este în deplin acord cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2).Dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. I punctele 5, 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, prin care se modifică şi se completează art. 3, art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate şi completate prin art. I punctele 2, 3 şi 5 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, precum şi prin art. I punctul 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004. Potrivit acestor modificări, art. 3, art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, care formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi cu privire la care Curtea urmează să se pronunţe prin prezenta decizie, au următorul conţinut:– Art. 3 din Codul de procedură civilă: "Curţile de apel judecă:1. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă, dacă prin lege nu se prevede altfel; (modificare introdusă prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004);2^1. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege; (introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004 şi modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004);3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor."– Art. 282 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel." (modificare adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 195/2004).– Art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă: "Recursul se soluţionează de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege nu se prevede altfel. (modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004).În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supune numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege." (introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004).Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, precum şi ale art. 115 alin. (6) privind limitarea domeniilor de reglementare prin ordonanţe de urgenţă.Reglementarea care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se înscrie în rândul măsurilor de perfecţionare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar.Dispoziţiile legale atacate au fost substanţial completate şi modificate prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 şi, ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, completările şi modificările aduse răspunzând în bună măsură criticilor formulate prin excepţia de neconstituţionalitate.Astfel, prin introducerea în ordonanţă, la art. I, după pct. 7, a pct. 7^1, cuprinzând modificarea art. 282^1 din Codul de procedură civilă, în sensul exceptării de la posibilitatea atacării cu apel a unui număr important de categorii de hotărâri judecătoreşti, rămâne fără suport critica privind prelungirea excesivă a termenelor de soluţionare a cauzelor de competenţa curţilor de apel.De asemenea, prin reformularea art. I pct. 8 din ordonanţă, în sensul scoaterii din competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursurilor împotriva hotărârilor pentru care legea prevede numai această cale ordinară de atac, nu-şi mai găseşte temeiul în critica privind aglomerarea acestei instanţe, cu consecinţa posibilelor dificultăţi în aplicarea principiilor privind echitatea procesului civil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Curtea constată, de asemenea, că potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecată şi normele de procedură judiciară, cu condiţia implicită de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale. Or, dispoziţiile legale atacate, prin care s-a stabilit competenţa instanţelor în judecarea căilor de atac, nu contravin normelor şi principiilor consacrate prin Constituţia României.Curtea nu poate primi nici susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform cărora "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică" dat fiind că reglementarea criticată prin excepţia de neconstituţionalitate nu priveşte vreunul dintre domeniile nominalizate în textul de referinţă din Legea fundamentală.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele LegiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. în Dosarul nr. 251/Ap/C/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește