DECIZIE nr. 436 din 15 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dealul Mare” – S.R.L. Sighişoara în Dosarul nr. 1.412/2004 al Judecătoriei Sighişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât consideră că prevederile de lege criticate ca fiind neconstituţionale nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.412/2004, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, cu modificările şi completările ulterioare.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Dealul Mare" – S.R.L. Sighişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii aplicate în temeiul ordonanţei criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 încalcă prevederile constituţionale ale „art. 1 alin. (1) şi (2)”, referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi a creanţelor împotriva statului, în mod egal, indiferent de titular, precum şi ale art. 136 alin. (5), privind inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii organice, prin aceea că instituie o ordine expresă de utilizare a unor disponibilităţi băneşti care aparţin societăţii comerciale. Contrar art. 480 din Codul civil, potrivit căruia „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut”, deşi sumele de bani prevăzute de textul de lege criticat sunt proprietatea societăţii comerciale, ele nu pot fi utilizate în concordanţă cu propriile nevoi ale acesteia. Mai mult, nerespectarea dispoziţiilor de lege menţionate este sancţionată cu amendă contravenţională.Judecătoria Sighişoara apreciază că art. 6 alin. (2) din ordonanţa criticată este chiar în sensul dispoziţiilor constituţionale şi legale invocate ca fiind încălcate, adică în sensul exercitării prerogativelor dreptului de proprietate privată asupra unor bunuri mobile, în condiţiile legii. Aşadar, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată ar trebui respinsă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că "ordinea stabilită la art. 6 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă criticată nu aduce, în nici un fel, atingere proprietăţii, iar această ordine în utilizarea prioritară a disponibilităţilor băneşti este consacrată la nivel de principiu în legislaţie, fiind vorba despre plata drepturilor salariale, precum şi a obligaţiilor către bugetul de stat". Mai arată că acest text de lege este în concordanţă şi cu prevederile art. 41 din Constituţie, referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale privind munca şi protecţia socială a muncii. În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care stabilesc condiţiile în care agenţii economici sau alte persoane juridice împuternicite de aceştia pot utiliza sumele încasate în conturile deschise la unităţile trezoreriei statului, nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 14 noiembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 22 mai 2003, cu modificările şi completările ulterioare, al căror cuprins este următorul: „Agenţii economici sau alte persoane juridice împuternicite de aceştia vor utiliza sumele încasate în conturile deschise la unităţile trezoreriei statului, prevăzute la alin. (1), în următoarea ordine: pentru achitarea drepturilor de natură salarială, prin transferul sumelor aferente în conturile deschise la bănci, cu excepţia impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora, pentru achitarea obligaţiilor către bugetul de stat şi celelalte bugete, iar sumele rămase disponibile pot fi virate în conturile deschise la bănci.”În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii de lege încalcă prevederile constituţionale ale "art. 1 alin. (1) şi (2)" şi ale art. 136 alin. (5). În legătură cu invocarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Constituţie, din criticile formulate rezultă că în realitate acestea vizează încălcarea art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Legea fundamentală. Textele din Constituţie menţionate prevăd:– Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]." … De asemenea, autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar şi art. 480 din Codul civil, potrivit căruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, critica constă în susţinerea potrivit căreia instituirea ordinii exprese de utilizare a unor disponibilităţi băneşti încasate în conturile trezoreriei statului face imposibilă utilizarea lor în concordanţă cu nevoile societăţii comerciale, deşi acele sume sunt proprietatea acesteia.În legătură cu aceste susţineri Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 cuprinde dispoziţii referitoare la derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice prin trezoreria statului, care este definită de art. 1 din ordonanţă ca fiind „un sistem unitar şi integrat prin care statul asigură efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, şi a altor operaţiuni ale statului, în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare”. Adoptarea ordonanţei a fost determinată de necesitatea revizuirii cadrului legislativ în activitatea de gestionare a banului public, în principal, sub aspecte privind resursele temporare aflate în contul curent general al trezoreriei statului şi a resurselor publice în general, rezolvarea situaţiilor critice în cazul golurilor temporare de casă şi reflectarea fidelă a fluxurilor financiare determinate de aceste activităţi într-un buget al trezoreriei, creându-se bazele pentru o administrare mai eficientă a resurselor publice în condiţii de risc minim. Ordonanţa cuprinde şi dispoziţii referitoare la administrarea resurselor contului curent general al trezoreriei statului, între care şi cele ale art. 6 alin. (1), potrivit cărora „Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare, au obligaţia să vireze sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate în conturile agenţilor economici beneficiari, deschise la unităţile trezoreriei statului în a căror rază aceştia sunt înregistraţi fiscal”. Doar cu privire la sumele încasate în condiţiile prevăzute de acest alineat, iar nu şi cu privire la alte sume încasate în alte conturi, dispune alin. (2) al art. 6 din ordonanţa criticată, prin stabilirea ordinii de utilizare, şi anume: „[…] pentru achitarea drepturilor de natură salarială, […], pentru achitarea obligaţiilor către bugetul de stat şi celelalte bugete, iar sumele rămase disponibile pot fi virate în conturile deschise la bănci.” Aşadar, aceste dispoziţii care vizează ordinea de utilizare de către agenţii economici sau persoanele juridice împuternicite de ele a sumelor menţionate corespund cadrului general de reglementare a activităţii de gestionare a banului public, în condiţii de risc minim. Faţă de cele arătate, Curtea nu poate reţine, aşa cum susţine autorul excepţiei, că art. 6 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului contravine art. 44 şi 136 din Constituţie, întrucât acest text de lege nu cuprinde prevederi care să afecteze dreptul de proprietate al agenţilor economici enunţaţi asupra sumelor menţionate, ci prevede doar ordinea în care ele vor fi utilizate şi fără nici o referire cu privire la sumele încasate în conturile deschise la bănci. De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitării dreptului de proprietate privată se stabilesc prin lege, iar ordonanţa criticată este o asemenea lege.În legătură cu susţinerile referitoare la contrarietatea prevederilor de lege criticate cu art. 480 din Codul civil, Curtea constată că nici această critică nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale legile, tratatele internaţionale, regulamentele Parlamentului şi ordonanţele Guvernului „[…] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei” şi nicidecum cele cuprinse într-o altă lege.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dealul Mare” – S.R.L. Sighişoara în Dosarul nr. 1.412/2004 al Judecătoriei Sighişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește