DECIZIE nr. 435 din 26 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Otilia Malenceac în Dosarul nr. 10521.1/55/2008 al Tribunalului Arad – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10521.1/55/2008, Tribunalul Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Excepţia a fost ridicată de Otilia Malenceac într-o acţiune civilă ce are ca obiect reglementarea dreptului de a avea legături personale cu minorul.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât conferă posibilitatea altor persoane, inclusiv bunicilor, de a avea legături personale, respectiv de a găzdui minorul, primejduindu-se viaţa, siguranţa şi integritatea psihică a acestuia şi aducându-se atingere libertăţii, vieţii intime, familiale şi private. Autoarea critică textul de lege şi prin raportare la prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, arătând că, potrivit acestuia, doar părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul, extinderea sferei persoanelor care pot avea legături personale cu acesta fiind neconstituţională. Totodată, arată că mijloacele de a obţine copilul de la orice persoană care l-ar ţine, fără drept, în temeiul art. 103 din Codul familiei, sunt foarte anevoioase.Tribunalul Arad – Secţia civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că atât dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, cât şi prevederile art. 1 alin. 4 din Codul familiei consacră principiul egalităţii soţilor, dreptul şi îndatorirea acestora de a asigura creşterea, educarea şi instrucţia copiilor. În exerciţiul drepturilor faţă de copii, soţii au drepturi egale conform art. 97 alin. 1 din Codul familiei, principiul egalităţii soţilor fiind consacrat şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi alte acte internaţionale. Arată că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004 a fost reglementat numai dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea relaţii personale cu acesta, neexistând propuneri privind şi drepturile copilului în relaţiile cu rudele. În prezent, formele de concretizare a acestor relaţii personale sunt stabilite de art. 15 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 272/2004, acestea concretizându-se în întâlnirile copilului cu părintele sau o altă persoană care are dreptul la relaţii personale cu acesta, vizitarea copilului la domiciliul acestuia sau găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care nu locuieşte în mod obişnuit.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 22, 26 şi 49, ci sunt expresia respectării şi garantării drepturilor copilului, în acord cu interesul superior al acestuia. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul conţinut: „În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin: […]c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit." … Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 15 face parte din capitolul II – Drepturile copilului, secţiunea I – Drepturi şi libertăţi civile din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităţilor de realizare a relaţiilor personale între copil şi părinţii, rudele, precum şi alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, copilul "are dreptul de a menţine relaţii personale" cu persoanele menţionate anterior, alin. (3) al aceluiaşi articol reglementând faptul că "părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii […], decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului."De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, „prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului” şi se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor sau altor reprezentanţi legali, precum persoanelor care îl au în plasament legal. De asemenea, va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti (art. 2 din lege).În speţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză civilă ce are ca obiect acţiunea formulată de bunicii care au crescut minorul până la vârsta de 6 ani, prin care aceştia solicită stabilirea de către instanţă a dreptului de a avea legături personale cu minorul.Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reţine motivele de neconstituţionalitate invocate de autor, prevederile de lege criticate fiind în acord atât cu dispoziţiile constituţionale privind protecţia copiilor şi a tinerilor potrivit cărora "Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor", cât şi cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată".Curtea reţine faptul că soluţia legislativă criticată asigură respectarea "vieţii de familie", eventualele măsuri legislative care ar împiedica relaţia dintre minor şi bunici constituind o ingerinţă în dreptul la viaţa familială.De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul noţiunii de "viaţă familială", în sensul art. 8 din Convenţie, au fost incluse şi raporturile dintre rude apropiate "care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi spre exemplu, cele între bunici şi nepoţi […], ceea ce implică pentru stat obligaţia de a acţiona în aşa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi." (Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979).Totodată, în speţă, legătura dintre minor şi bunici, având suficientă constanţă pentru a crea legături familiale de facto, justifică cererea acestora de a avea legături personale cu minorul.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Otilia Malenceac în Dosarul nr. 10521.1/55/2008 al Tribunalului Arad – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește