DECIZIE nr. 435 din 10 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.796/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, precum şi administratorul părţii Asociaţia de proprietari a blocului 104 scara 4 din Bulevardul Naţiunile Unite nr. 8, sectorul 5, Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că partea Asociaţia de proprietari a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Având cuvântul, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi şi dreptului la apărare, deoarece acordă numai asociaţiei de proprietari scutire de la plata taxei de timbru pentru promovarea acţiunilor în justiţie.Reprezentantul părţii Asociaţia de proprietari solicită respingerea acesteia, arătând că a fost formulată cu rea-credinţă şi în scopul exclusiv al tergiversării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.796/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.Excepţia a fost ridicată de Aurel Ionescu într-o cauză având ca obiect judecarea acţiunii civile formulate de reclamanta Asociaţia de proprietari a blocului 104 scara 4 din Bulevardul Naţiunile Unite nr. 8, sectorul 5, Bucureşti, împotriva pârâtului Aurel Ionescu, prin care se solicită instanţei de judecată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de întreţinere şi a penalităţilor aferente.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii faţă de proprietarul apartamentului şi conduc la îmbogăţirea fără justă cauză a asociaţiei de proprietari, prin scutirea acesteia de la plata taxei de timbru, în cadrul acţiunilor introduse de asociaţiile de proprietari împotriva proprietarilor care nu plătesc cheltuielile comune.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit motivării excepţiei, obiectul acesteia îl reprezintă prevederile art. 31 alin. (1), (2) şi (3) din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, şi ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, potrivit cărora:– Art. 31 alin. (1), (2) şi (3) din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996:"(1) Asociaţia de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, şi a altor cheltuieli restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora, timp de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit.(2) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. … (3) Acţiunea este scutită de taxă de timbru."; … – Art. 10 din Legea nr. 146/1997: „Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.Analizând excepţia, Curtea constată următoarele:I. Prevederile art. 31 din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 191 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Curtea a respins o excepţie având acelaşi obiect, statuând că, „în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea principiului egalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât asociaţia de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, aceasta este nefondată. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice». În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000″.Considerentele care au stat la baza deciziilor menţionate ale Curţii Constituţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii.Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu se poate constata neconstituţionalitatea prevederilor alin. (1) şi (2) ale art. 31 din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996.II. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin Decizia nr. 594 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 27 noiembrie 2006, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat că diferenţa de tratament juridic pentru părţile aflate într-un litigiu se justifică prin inexistenţa unor situaţii identice în care s-ar afla acestea. Simpla calitate de părţi în acelaşi proces nu este de natură să ducă la altă concluzie. De altfel, părţile într-un proces îndeplinesc roluri şi au poziţii diferite. De aceea, partea care introduce o acţiune sau o cerere în instanţă trebuie să achite anticipat taxa de timbru, aceasta urmând să fie suportată, la sfârşit, de cel care pierde procesul.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din anexa II a Legii locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.796/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește