DECIZIE nr. 434 din 25 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorMihaela Cirstea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Soare în Dosarul nr. 414/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, consilier juridic Ana-Maria Florea; lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se afla în stare de judecată.Partea prezenta solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 414/CAF/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Soare cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Încheierii de şedinţa din 2 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 759/2005, prin care a respins ca nefondata excepţia de necompetentă materială a acestei instanţe de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile de lege criticate vin în contradictie cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 126 alin. (3), deoarece instituie o procedură restrictiva, în sensul că dau "posibilitate părţii nemultumite sa declare recurs doar împotriva hotărârilor prin care instanţa se declara necompetentă material, nu şi în situaţia în care instanţa se declara competenţa, fiind anterior sesizată prin declinare de competenţa de o alta instanţa în prima faza sesizată". Astfel, solicita să se constate ca textul de lege criticat este constituţional numai în măsura în care creează reclamantului posibilitatea recurarii separate a hotărârii prin care s-a respins excepţia de necompetentă materială.Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "nu pune în discuţie neconstituţionalitatea unui text de lege, ci mai degraba nemultumirea faţă de împrejurarea ca este judecat de o anumită secţie a tribunalului".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Dacă instanţa se declara necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."În susţinerea neconstitutionalitatii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invoca încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 436 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie 2004.Cu acel prilej Curtea a statuat ca aceste dispoziţii constituie norme de procedura, iar, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac se poate face "în condiţiile legii". Astfel, legiuitorul are competenţa exclusiva de a stabili care sunt căile de atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum şi condiţiile procedurale de exercitare a acestora, inclusiv termenele, cu singura cerinţa de a nu contraveni vreunei dispoziţii sau vreunui principiu constituţional.Curtea a reţinut ca dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu pun nicio parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanţei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească se pronunţa asupra problemelor privind competenţa în situaţia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost investită, în faţa să se pune în discuţie competenţa de judecată. În cazul în care instanţa se declara competenţa, va continua judecarea cauzei, iar hotărârea privind competenţa poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, odată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanţa se declara necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât aceasta hotărâre are caracter de dezinvestire.Ratiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Soare în Dosarul nr. 414/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește