DECIZIE nr. 434 din 10 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Societatea Comercială „Leader International” – S.A. în Dosarul nr. 622/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 622/2006, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Leader International" – S.A. într-o cauză având ca obiect judecarea acţiunii civile având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate.În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât "prin aceste texte s-au realizat o expropriere forţată a proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole" şi o "decapitalizare brutală şi neconstituţională a societăţilor comerciale". Se mai susţine că prin textele criticate "s-a instituit un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar" şi că "prin reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile care se aflau în exploatarea societăţilor comerciale s-a realizat o expropriere a investiţiilor de pe aceste terenuri, care în majoritatea cazurilor aveau o valoare mai mare decât a terenului, fără ca în prealabil să se acorde o dreaptă şi prealabilă despăgubire".Tribunalul Constanţa – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că actele normative criticate au un caracter reparatoriu în materia proprietăţii şi nu contravin principiului constituţional al egalităţii în faţa legii. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea privată, instanţa apreciază că aceste susţineri vizează interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate reglementează proceduri şi etape aplicabile în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptăţite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului de proprietate al persoanelor juridice asupra investiţiilor efectuate pe teren.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991:"(1) Persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 37, persoanele cărora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi persoanele care au calitatea de locatori, potrivit art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 10 ha de familie, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 din prezenta lege.(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), cărora li s-a stabilit dreptul în acţiuni, în limita suprafeţei de până la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prevăzut în regulamentul aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, suprafaţa de teren putea depăşi, ca echivalenţă, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”; … – Art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, modificat şi completat prin articolul unic din Legea nr. 58/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995: „Persoanele fizice, cărora le-a fost stabilită calitatea de acţionar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, pot opta, până la data de 1 octombrie 1995, pentru calitatea de locator, în condiţiile legii.Societăţile comerciale agricole vor încunoştinţa în scris, până la data de 1 septembrie 1995, pe acţionarii care nu şi-au manifestat opţiunea în sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limită pentru comunicarea opţiunii.Contractul de locaţiune se încheie, pentru perioada minimă de arendare prevăzută la art. 7 alin. 2, între societatea comercială care deţine terenul în cauză şi persoana fizică care a optat pentru calitatea de locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrării opţiunii scrise.Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, comisia judeţeană va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptăţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localităţi.După expirarea perioadei minime de arendare, prevăzută la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.";– Art. 4 din Legea nr. 1/2000, modificat prin titlul VI, art. I punctele 4, 5 şi 6 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005: „(1) Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.(1^1) Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.(1^2) Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiţiei la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţă cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.(1^4) În cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţă, şi termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.(1^5) Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă investitorul nu îşi respectă obligaţia de plată în termenul convenit. Din momentul înregistrării acordului, opţiunea părţilor este definitivă şi părţile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despăgubire.Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat odată cu terenul pe care l-au avut în proprietate.(1^6) Până la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decât redevenţa plătită statului la momentul acordului şi nu va putea înstrăina în niciun mod investiţia sa, sub sancţiunea nulităţii absolute.(1^7) Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării integrale a contravalorii terenului.(1^8) În situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor, sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord în termenul menţionat la alin. (1^4), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat, atât pentru teren, cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, în condiţiile legii.(1^9) În cazul realizării acordului prevăzut la alin. (1^4), pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de la stat, în condiţiile legii.(2) În cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) – Dreptul de proprietate privată şi art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Analizând excepţia, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare identică.Astfel, prin Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată şi a reţinut că textele de lege criticate reglementează modalităţile şi etapele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele cărora li s-a stabilit fie calitatea de acţionar în baza art. 37 din Legea nr. 18/1991, fie drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile cu profil agricol, potrivit Legii nr. 46/1992, precum şi pentru persoanele care au calitatea de locator, potrivit art. 25 din Legea nr. 16/1994. De asemenea, textele criticate reglementează situaţiile în care pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se află investiţii, precum şi modalităţile de plată a investiţiilor neamortizate.În decizia menţionată, Curtea a statuat că, în domeniul legilor fondului funciar, legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere, iar prin măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate, aşa cum rezultă din expunerea de motive la această lege, „soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei mari nedreptăţi istorice”.Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio în integrum în deplină concordanţă cu principiul garantării proprietăţii, prevăzut la art. 44. alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".Atât soluţia pronunţată în decizia menţionată, cât şi considerentele acesteia sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii.De altfel, şi în prezenta cauză se constată că aspectele invocate de autorul excepţiei se referă de fapt la o soluţie legislativă ce ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar în ceea ce priveşte posibilele dificultăţi în aplicarea prevederilor de lege criticate, Curtea constată că acestea excedează contenciosului constituţional, fiind de competenţa instanţelor de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 şi art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie invocată de Societatea Comercială „Leader International – S.A.” în Dosarul nr. 622/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește