DECIZIE nr. 431 din 18 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Magdalena Szabo în Dosarul nr. 4.071/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.La apelul nominal se prezintă avocat Viorel Dragomir, pentru autoarea excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei arată că lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât autoarea acesteia nu a motivat-o, încălcând astfel dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.071/2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Magdalena Szabo cu ocazia soluţionării unei cereri de amânare a executării pedepsei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate nu sunt corelate cu prevederile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, dispoziţii potrivit cărora „asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani”. De aici, autoarea excepţiei deduce că dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală ar trebui modificate în sensul Legii nr. 19/2000. În fapt, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, condamnată la 2 ani închisoare, beneficiase de o amânare a executării pedepsei până la împlinirea vârstei de un an a fiicei sale.Judecătoria Râmnicu Vâlcea apreciază că excepţia invocată priveşte o problemă de corelare a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală cu dispoziţiile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care poate face obiectul unor propuneri de lege ferenda, dar nu al unei excepţii de neconstituţionalitate.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază că excepţia este inadmisibilă, deoarece nu vizează încălcarea unui text din Constituţie, ci corelarea cu o prevedere cuprinsă într-o lege. Se invocă şi prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili competenţa şi procedura de judecată, precum şi cele ale art. 128, referitoare la stabilirea căilor de atac.Avocatul Poporului consideră, de asemenea, excepţia ca inadmisibilă, deoarece nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale examinarea concordanţei dintre diferitele dispoziţii legale, ci numai concordanţa cu principiile şi normele constituţionale. Totodată, în exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: […]b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea". … Autoarea excepţiei, condamnată la 2 ani închisoare, şi care a obţinut amânarea executării pedepsei până la împlinirea vârstei de un an a fiicei sale, consideră că dispoziţiile criticate nu sunt corelate cu cele ale art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, care prevăd că asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani.Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii sale, Curtea observă că, astfel cum rezultă atât din conţinutul încheierii de sesizare, cât şi din cererea formulată în susţinerea excepţiei, autoarea acesteia nu a indicat în faţa instanţei de judecată nici o prevedere din Constituţie care ar fi încălcată prin dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sunt neconstituţionale numai acele prevederi legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege orice sesizare trebuie motivată.Coroborând aceste texte legale cu dispoziţiile art. 144 lit. c), astfel cum au fost modificate prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429 din 23 octombrie 2003, devenite art. 146 lit. d) după republicarea Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, precum şi cu cele ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiei legale criticate numai în aceste limite ale sesizării. Aşa fiind, nemotivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi neindicarea de către autorul unei excepţii cel puţin a normei constituţionale în raport cu care acesta consideră că textul criticat este neconstituţional constituie un motiv de respingere a sesizării. Altminteri ar însemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil câtă vreme de esenţa controlului pe calea excepţiei de neconstituţionalitate este exercitarea acestuia la sesizarea subiectelor prevăzute de lege.În sensul celor arătate, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum şi prin Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.Prin urmare, Curtea urmează să respingă, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În sfârşit, referirea pe care autoarea excepţiei o face la neconcordanţa dintre prevederile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, pe de o parte, şi cele ale art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, pe de altă parte, nu are relevanţă în cauză, întrucât eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor legi diferite nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Magdalena Szabo în Dosarul nr. 4.071/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește