DECIZIE nr. 431 din 15 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fruvisat” – S.A. Satu Nou, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 1.405/256/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :Prin Decizia nr. 504 din 11 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.405/256/2006, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fruvisat” – S.A. Satu Nou, judeţul Constanţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale şi a celor din actele internaţionale invocate, întrucât restituirea către foştii proprietari a terenurilor proprietate a statului, afectate de plantaţii de vii sau pomi, nu are în vedere titularul actual al dreptului de proprietate şi nici despăgubirile la care ar fi îndreptăţit acesta.Tribunalul Constanţa – Secţia civilă apreciază că excepţia este admisibilă.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44. În acest sens, arată că art. 44 alin. (1), potrivit căruia Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege, precum şi art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private "în condiţiile legii organice", au în vedere tocmai circumstanţieri ale prerogativelor dreptului de proprietate. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este, aşadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate. În consecinţă, consideră excepţia neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Plantaţiile de vii sau pomi pot fi afectate în astfel de cazuri numai în situaţia în care nu există terenuri din altă categorie de folosinţă, pentru a fi atribuite în proprietate.”Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la proprietatea privată. Este invocată şi încălcarea art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Autorul excepţiei consideră că prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 18/1991 contravin textelor constituţionale invocate, întrucât este proprietarul plantaţiilor viti-pomicole potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, terenuri pentru care s-a validat punerea în posesie a foştilor proprietari.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 42 din Legea nr. 18/1991 prevede posibilitatea atribuirii terenurilor agricole proprietate a statului, în localităţile cu deficit de teren, către foştii proprietari sau moştenitorii acestora care nu au optat pentru acţiuni în condiţiile art. 37 din lege, şi cărora nu li se poate asigura suprafaţa minimă de teren prevăzută de această lege. Potrivit alin. (4) al acestui articol, în cazul în care pe aceste terenuri se află plantaţii de pomi sau vii, acestea nu pot fi restituite decât în situaţia în care nu există terenuri din altă categorie de folosinţă.Analizând prevederile de lege criticate, Curtea constată că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepţiunea principală conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat, legiuitorul nu a făcut altceva decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale.Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005), Curtea a statuat că, în domeniul legilor fondului funciar, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei mari nedreptăţi istorice. Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio în integrum, în deplină concordanţă cu principiul garantării proprietăţii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.” Pentru aceleaşi considerente, prevederile de lege criticate sunt în acord şi cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fruvisat” – S.A. Satu Nou, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 1.405/256/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește