DECIZIE nr. 430 din 18 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2), art. 32, 33 şi art. 52 alin. (1) lit. e) şi u) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Baltă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2), art. 32, 33 şi ale art. 52 alin. (1) lit. e) şi u) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Monoprix” – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 6.000/2003 al Judecătoriei Brăila.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 6.000/2003, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2), art. 32, 33 şi art. 52 alin. (1) lit. e) şi u) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Monoprix" – S.R.L. din Brăila într-o cauză ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de comisarii Gărzii Financiare – Secţia Brăila.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate, atât cele referitoare la comercializarea unor produse pe baza autorizaţiei, cât şi cele privind sancţiunile instituite de legiuitor, sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) care consacră principiul libertăţii comerţului. În acest sens, autorul excepţiei consideră că, "dacă regimul de autorizare se justifică la nivelul agenţilor economici care produc alcool, produse de tutun şi cafea, nu aceeaşi soluţie se poate aplica şi poate fi acceptată pentru activitatea de comercializare în care agenţii economici plătesc taxe şi impozite pentru activitatea desfăşurată în acest domeniu." De aceea, restricţionarea şi condiţionarea obţinerii unei astfel de autorizaţii contravin şi dispoziţiilor Codului comercial român.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primită, întrucât "obligativitatea obţinerii unei autorizaţii de comercializare de către comerciantul care, în sistem de alimentaţie publică, comercializează produse impuse autorizării nu constituie o îngrădire a dreptului de a desfăşura această activitate economică, o încălcare a principiului libertăţii comerţului consacrat de Constituţie".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanţă cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Invocând jurisprudenţa Curţii cu privire la libertatea comerţului, Guvernul arată că "statul are obligaţia să acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanţă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze". În acest context, consideră că măsura instituită prin dispoziţiile legale criticate este în deplin acord cu obligaţia statului de a asigura "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară", prevăzută la art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (2), art. 32, 33 şi cele ale art. 52 alin. (1) lit. e) şi u) din Legea nr. 521 din 17 iulie 2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că prevederile cuprinse în art. 32 lit. a) şi în art. 33 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 521/2002 au fost modificate şi completate prin Legea nr. 232 din 31 mai 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003.Dispoziţiile legale criticate privesc reglementarea regimului de autorizare a agenţilor economici care comercializează produse de alimentaţie publică, stabilind autorităţile care emit autorizaţii, documentele necesare autorizării şi faptele care constituie contravenţii.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste dispoziţii de lege contravin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţia republicată, care are următorul conţinut:"Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. u) din Legea nr. 521/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 224 din 10 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 15 octombrie 2002, şi prin Decizia nr. 284 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Curtea Constituţională a statuat că acestea sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 41 alin. (1), (7) şi (8) din Legea fundamentală. Curtea a reţinut că aceste dispoziţii legale constituie o aplicare legală a normelor constituţionale invocate, care prevăd că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii. Legiuitorul poate să instituie sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse contravine legii.Motivarea cuprinsă în considerentele acestor decizii, precum şi soluţia promovată de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în cauza de faţă, Curtea reţine că este dreptul legiuitorului să stabilească atât regimul produselor supuse impozitelor indirecte (taxa pe valoarea adăugată şi accize), cât şi cadrul legal de valorificare a băuturilor alcoolice, în aşa fel încât să stăvilească activităţile ilicite cu aceste produse. Instituirea de norme de conduită implică şi instituirea de sancţiuni, în speţă sancţiuni contravenţionale constând inclusiv în confiscarea cantităţilor de băuturi alcoolice care fac obiectul contravenţiei sau confiscarea contravalorii acestora, atunci când băuturile au fost vândute cu încălcarea regimului legal. Prin aceste reglementări însă nu se înfrâng prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), care consfinţesc libertatea comerţului, întrucât statul are atât dreptul, cât şi îndatorirea de a interveni în activităţile economice şi de a crea cadrul juridic corespunzător, politica legislativă fiind una dintre pârghiile specifice de intervenţie a statului în economie. Or, lipsa unui control din partea statului în comercializarea băuturilor alcoolice ar echivala cu lipsa de protecţie a intereselor naţionale în activitatea economică, ceea ce contravine prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, republicată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2), art. 32, 33 şi ale art. 52 alin. (1) lit. e) şi u) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Monoprix”S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 6.000/2003 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește