DECIZIE nr. 43 din 4 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 400/2002, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.Excepţia a fost ridicată de Veronica-Lidia Apostolescu în Dosarul nr. 7.912/2001 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal este prezenta, prin avocat, Irina Stoenescu, mostenitoarea autorului excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Avocatul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei, arătând ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, întrucât consfinţesc măsurile abuzive reglementate prin Legea nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare. Arata ca prin reconstituirea dreptului de proprietate în limita a 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi prin excluderea foştilor proprietari ai acestora de la plata despăgubirilor potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 se realizează în fapt o „expropriere” a acestei categorii de proprietari. În acest fel se face o discriminare între cetăţenii care au avut o proprietate imobiliară şi beneficiază de despăgubiri şi cei care au fost proprietari funciari şi au fost excluşi de la plata despăgubirilor.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca, asupra constituţionalităţii art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 127/1996 şi 155/1999, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale; nu exista temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, arata ca în jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant ca este dreptul suveran al legiuitorului de a stabili obiectul şi întinderea reglementării cuprinse într-o lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.912/2001, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Veronica-Lidia Apostolescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca "se impune a se considera neconstituţionale prevederile din Legea fondului funciar care limitează la 50 ha reconstituirea dreptului de proprietate, precum şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exclud de la aplicarea acestei legi pe foştii proprietari de terenuri şi bunuri agricole care au avut mai mult de 50 ha teren şi li s-a aplicat Legea nr. 187/1945„. În opinia autorului excepţiei, aceste reglementări încalcă art. 41 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, texte care garantează dreptul de proprietate şi, respectiv, consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Instanţa de judecată îşi exprima opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva, aceste reglementări realizează "o reparatie a dreptului de proprietate şi de moştenire asupra pământului, drepturi ce au fost incalcate în procesul cooperativizarii agriculturii".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Este invocată jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a statuat ca legiuitorul are, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, dreptul suveran de a-şi alege atât obiectul, cat şi întinderea reglementării date prin lege ori de a amana reglementarea, printr-o lege ulterioară, a unor situaţii juridice necuprinse în legea iniţială.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Precizează ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 127/1997, statuand ca reglementările cuprinse în Legea nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane, care la data intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, arata ca, prin neincluderea sub incidenţa Legii nr. 10/2001 a terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000, legiuitorul nu a creat o discriminare între persoanele îndreptăţite să solicite constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate. Reglementarea distinctă a situaţiei terenurilor agricole şi forestiere a fost facuta de legiuitor în interesul proprietarilor, fără discriminare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Legea nr. 1/2000 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001. În urma acestor modificări alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 1/2000 a devenit alin. (2). Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 a fost la rândul ei aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 400 din 17 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.Cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicării excepţiei, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.Curtea observa ca textul alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 1/2000 a suferit modificări, pastrandu-se însă soluţia legislativă de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, acest text ce urmează a fi supus controlului de constituţionalitate are următorul conţinut: „(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa primită de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.”De asemenea, Curtea retine ca, după republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Legea nr. 18/1991 a fost modificată şi completată prin mai multe acte normative, care însă nu vizează articolele din prezenta excepţie de neconstituţionalitate, care au următorul conţinut:– Art. 8 alin. (3): "Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.";– Art. 9 alin. (1): "Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafaţa şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi.”De asemenea, excepţia are ca obiect şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, al căror conţinut este următorul: „(1) Nu intra sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.”Criticile de neconstituţionalitate vizează încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor cuprinse în art. 16 şi în art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.Examinând critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 41 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită.Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat următoarele: "Chiar dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii.Asa fiind, […] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate."Considerentele din aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Curtea constata, de asemenea, ca aspectul invocat de autorul excepţiei, potrivit căruia prin limitarea suprafeţei restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi prin excluderea foştilor proprietari ai acestora de la plata despăgubirilor potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 se realizează în fapt o „expropriere” a acestei categorii de proprietari, se referă la o soluţie legislativă care corespunde unei optiuni politice ce tine de competenţa legiuitorului, nefiind o problemă de contencios constituţional.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, pe motiv că nu au în vedere şi terenurile ce au fost trecute în proprietatea statului potrivit Legii nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului […]”, iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii”.Curtea constata ca este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, sa completeze sau sa schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".De altfel, nu revine Curţii Constituţionale aprecierea caracterului măsurilor de reforma agrară din 1945. Ele au fost anterioare perioadei care face obiectul reparaţiilor dispuse prin legile ce fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate.Şi, în sfârşit, cu privire la criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea observa ca textele legale criticate nu stabilesc vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arătate de către autorul excepţiei, astfel că nu se poate retine încălcarea art. 16 din Constituţie.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 155 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, statuand ca aceste dispoziţii nu contravin Legii fundamentale.Atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 400/2002, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Veronica-Lidia Apostolescu în Dosarul nr. 7.912/2001 al Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește