DECIZIE nr. 43 din 27 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comisprim” – S.R.L. în Dosarul nr. 3.197/2004 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea că partea Direcţia Regională Vamală Cluj a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.197/2004, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Comisprim” – S.R.L. într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Direcţia Regională Vamală Cluj, prin care petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională, în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate au fost implicit abrogate prin Constituţia revizuită, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală, amenzile ca venituri ale bugetului de stat provenite din sancţiuni contravenţionale nu pot fi stabilite decât prin lege, iar nu şi prin hotărâre a Guvernului.Judecătoria Târgu Mureş, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, citând considerentele Deciziei nr. 51 din 12 februarie 2004 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii se face referire la aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale, invocată de Guvern şi de instanţa de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Curtea constată că, deşi a fost sesizată în cauză cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, din analiza conţinutului motivării excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie numai prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanţă, potrivit cărora „Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate”.Autoarea excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 139 alin. (1), potrivit cărora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".Se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat "a fost abrogat implicit prin Constituţia revizuită, iar amenzile – ca venituri ale bugetului de stat provenite din sancţiuni contravenţionale – nu pot fi stabilite decât prin lege, iar nu prin hotărâri ale Guvernului".Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu numai că nu încalcă prevederile Constituţiei revizuite, ci constituie o aplicare a acestora, stabilirea de sancţiuni contravenţionale prin hotărâre a Guvernului fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor”. Curtea Constituţională a statuat, de principiu, în jurisprudenţa sa, că înţelesul noţiunii de „organizare a executării legilor” din cuprinsul acestei norme constituţionale „are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii” (Decizia nr. 51/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004). Aşadar, legiuitorul nu stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, în sensul art. 108 din Legea fundamentală, această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii, în speţă, Guvernului, aceasta fiind de altfel concluzia enunţată în considerentele deciziei Curţii Constituţionale menţionate.Aşa fiind, nu poate fi reţinută pretinsa contradicţie între art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art. 139 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale invocate trebuind corelate cu cele ale art. 108 mai sus menţionate, care prevăd, implicit, posibilitatea reglementării de contravenţii şi sancţiuni prin hotărâri ale Guvernului.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comisprim” – S.R.L. în Dosarul nr. 3.197/2004 al Judecătoriei Târgu Mureş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește