DECIZIE nr. 43 din 20 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Aifei în Dosarul nr. 8.375/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura traducerea în cauză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate sunt suficient de clare şi accesibile încât să întrunească criteriul de calitate impus de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.375/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), ale art. 103 lit. f) şi ale art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Aifei într-o cauză având ca obiect menţinerea regimului tolerării acestuia pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu conţin precizări referitoare la situaţii similare celei în care se află autorul excepţiei, noţiunile de „motive obiective” şi de „împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat” fiind prea vagi şi imprecise pentru ca acesta să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa. Autorul excepţiei precizează că a încălcat Legea planificării familiale din China şi, dacă s-ar întoarce în această ţară, ar fi supus sterilizării forţate. Aşadar, îndepărtarea sa de pe teritoriul României, ca o consecinţă a refuzului menţinerii regimului tolerării, ar constitui o încălcare a dreptului la protecţie împotriva pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."; … – Art. 103 lit. f): "Străinii prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii: (…)f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că aceştia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective."; … – Art. 104 alin. (1): "(1) Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariţia cauzelor."Curtea observă că, deşi în motivarea scrisă a excepţiei autorul acesteia a criticat şi dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi cele ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu a reţinut nici în dispozitivul şi nici în practicaua încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale aceste texte legale. Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl constituie încheierea pronunţată de instanţa de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia. Împotriva acestei încheieri, autorul excepţiei avea posibilitatea să formuleze recurs, în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (5) teza finală din Legea nr. 47/1992. Întrucât nu a fost exercitată această cale de atac, instanţa de contencios constituţional se consideră legal învestită doar cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 contravin dispoziţiilor care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante, cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţia României şi în art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, sau Decizia nr. 1.037 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 24 septembrie 2010, a mai analizat critici similare, referitoare la pretinsa lipsă de precizie şi claritate a textelor de lege care formează şi obiectul prezentei excepţii. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că este firesc ca legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor „motive obiective” care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României şi să nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Reckvenyi contra Ungariei).Referitor la dispoziţiile art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea Constituţională a reţinut că acestea oferă străinilor şansa de a le fi tolerată rămânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, dacă autoritatea competentă apreciază că aceasta este în mod obiectiv necesară. Prin urmare, textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de natură să avantajeze destinatarul normei.Totodată, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu conţin elemente care să conducă la concluzia că nesocotesc dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante. Judecătorul învestit cu soluţionarea plângerii îndreptate împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări urmează să stabilească dacă, în circumstanţele concrete ale fiecărei speţe, există riscul ca, în ţara de origine, solicitantul să fie supus la torturi, pedepse sau tratamente inumane ori degradante de tipul celor interzise prin prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, risc care să reprezinte un motiv suficient pentru tolerarea şederii acestuia pe teritoriul României.De asemenea, Curtea observă că cele arătate mai sus sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.Neexistând elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei amintite, în cauza de faţă îşi menţin valabilitatea atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Aifei în Dosarul nr. 8.375/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește