DECIZIE nr. 43 din 14 martie 2000

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 20 iunie 2000
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 486 02/12/1997
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 6
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 111
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 278
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a "procedurii de atacare în justiţie a soluţiei de neincepere a urmăririi penale şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri"



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a "procedurii de atacare în justiţie a soluţiei de neincepere a urmăririi penale şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri", excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.610/1999 al acelei instanţe.La apelul nominal se prezintă Ioan Popa, în calitate de mandatar al părţii Daliana Popa, lipsind Alexandru Cristea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, arătând ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei, iar în speta se critica a fi neconstitutionala nu o dispoziţie de lege, ci procedura de neincepere a urmăririi penale.Mandatarul Ioan Popa lasă la aprecierea CurţiiConstituţionale modul de soluţionare a excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 6.610/1999, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a procedurii de atacare în justiţie a soluţiei de neincepere a urmăririi penale şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri, respectiv a art. 111 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.În speta, persoana vătămată Daliana Popa, prin plângerea prealabilă depusa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a lui Alexandru Petru Cristea pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută la art. 197 alin. 1 din Codul penal. Prin rezoluţia procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus neinceperea urmăririi penale. Împotriva acestei soluţii persoana vătămată a formulat plângeri succesive, pe cale ierarhica, la toate organele Ministerului Public, plângerile sale fiind respinse. În final, persoana vătămată, printr-o noua plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a precizat ca doreşte să se adreseze justiţiei împotriva soluţiei de neincepere a urmăririi penale. La data de 15 noiembrie 1999 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a trimis plângerea, spre competenţa soluţionare, Judecătoriei Alba Iulia, arătând ca art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţa independenta.În faţa instanţei de judecată reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a procedurii iniţiate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de persoana vătămată, precum şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia deduce ca, prin referirea la dreptul comun, ca temei al acţiunii, s-a avut în vedere art. 111 din Codul de procedură civilă şi susţine ca o "asemenea procedura este în contradictie cu dispoziţiile art. 123 din Constituţie, care arata ca justiţia se face în numele legii, intemeiata pe lege. Orice acţiune penală se derulează numai conform normelor de procedura penală, aceasta fiind de stricta interpretare. În speta, procedeul practicat de părţile adverse este în afară legii, deoarece nu exista norma procedurala care să susţină o astfel de acţiune". Se susţine, în continuare, ca procedura respectiva este în contradictie şi cu prevederile art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În sfârşit, se mai menţionează că "Decizia Curţii Constituţionale nr. 486/1999 care declara neconstitutional textul art. 278 din Codul de procedură penală a apărut ulterior soluţiei de neinculpare a făptuitorului".Judecătoria Alba Iulia, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata.În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca, "fiind vorba de acte şi de măsuri luate în cursul procesului penal, este firesc ca acestea să fie supuse nu numai controlului ierarhic (în cadrul Ministerului Public), dar şi unui control din partea instanţelor judecătoreşti. Acest din urma control este impus, în mod evident, de dispoziţiile art. 21 din Constituţie". Se invoca în acest sens Decizia nr. 486/1997 a Curţii Constituţionale. De asemenea, se arata ca deciziile Curţii Constituţionale fiind obligatorii, cu putere numai pentru viitor, "din data de 6 martie 1998 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 486/1997) interpretarea data de art. 278 din Codul de procedură penală se face în sensul nelimitarii accesului la justiţie. Cum deocamdată nu exista dispoziţii procedurale care să limiteze în timp atacarea la instanţa a soluţiilor de neurmărire, rezultă ca în orice moment, conform legislaţiei actuale, persoanele pot ataca aceste soluţii în faţa instanţelor”. În opinia Guvernului „calea de atac la instanţe acordată împotriva soluţiilor de neurmărire date de procuror este legitima şi absolut necesară”. În ceea ce priveşte art. 111 din Codul de procedură civilă, Guvernul considera ca acesta nu este neconstitutional, retinand ca „ceea ce invoca, de fapt, prin excepţie, nu este neconstituţionalitatea acestui articol, ci procedura adoptată de părţi în dosarul respectiv”. În concluzie, se apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece „procedurile în sine, fără a face referire la o anumită dispoziţie dintr-un act normativ, modalităţile de abordare a unei probleme, nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta este o problemă de aplicare a legii şi de interpretare de către instanţe a temeiului legal al unei cereri”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Art. 144 din Constituţie, enumerand atribuţiile Curţii Constituţionale, prevede, la lit. c), ca aceasta "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor", dispoziţie preluată şi de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, care mai precizează ca excepţia de neconstituţionalitate poate viza dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa, care sunt în vigoare şi de care depinde soluţionarea cauzei. Aceste dispoziţii constituţionale şi legale sunt de stricta interpretare.I. În cauza de faţa excepţia de neconstituţionalitate vizează, astfel cum rezultă din Încheierea din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Alba Iulia, procedura utilizata pentru atacarea în justiţie a unei soluţii de neincepere a urmăririi penale date de procuror. Dispoziţia legală care reglementează o procedură poate fi declarata neconstitutionala în măsura în care este contrară prevederilor sau principiilor Constituţiei. Autorul excepţiei considera ca temeiul de drept al acţiunii în justiţie împotriva soluţiei de neincepere a urmăririi penale, soluţie data de procuror, ar fi art. 111 din Codul de procedură civilă, dar nu susţine ca acest text legal ar fi contrar vreunei norme constituţionale. Asa fiind, Curtea observa ca indicarea gresita a temeiului de drept al unei cereri introduse în justiţie nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii.Faţa de cele arătate, Curtea constata ca excepţia a fost ridicată cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, instanţa de judecată trebuia sa o respingă ca fiind inadmisibila, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Întrucât instanţa de judecată nu a aplicat aceste dispoziţii legale, Curtea urmează sa respingă aceasta excepţie ca fiind inadmisibila.II. De altfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate critica o procedură jurisdicţională urmată în sensul constituţional al dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, astfel cum acest sens rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, prin care s-a stabilit ca "art. 278 din Codul de procedură penală este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemultumita de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează a se aplică în mod direct". Prin aceasta decizie, care, conform prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie, este obligatorie erga omnes, Curtea a statuat ca accesul liber în justiţie, pe baza prevederilor art. 21 din Constituţie, al persoanelor interesate, nemultumite de modul de soluţionare pe cale ierarhica în cadrul Ministerului Public a plangerilor lor împotriva măsurilor luate ori actelor efectuate de procuror, nu poate fi îngrădit de nici o lege.În cauza, Curtea constata ca, în mod implicit, atât autorul excepţiei, cat şi instanţa de judecată critica tocmai aceasta decizie, neprocedand la aplicarea acesteia, contrar dispoziţiilor imperative ale art. 145 alin. (2) teza întâi din Constituţie, conform cărora "Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii […]".III. În legătură cu susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor pct. 1 al art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text potrivit căruia "Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdictiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat", Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţa, deoarece soluţia data de procuror într-o cauza de urmărire penală nu echivaleaza nici cu o condamnare şi nici cu o achitare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a "procedurii de atacare în justiţie a soluţiei de neincepere a urmăririi penale şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri", excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.610/1999 al acelei instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu────────────

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x