DECIZIE nr. 43 din 12 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prefab”-S.A. din Calarasi în Dosarul nr. 2.884/2001 al Judecătoriei Calarasi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.884/2001, Judecătoria Calarasi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi ordonanţa, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prefab”-S.A. din Calarasi într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 este neconstitutionala, deoarece nu este justificată de un caz excepţional în sensul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată se apreciază ca prevederile art. 8 din ordonanţa contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, întrucât prin intermediul lor „se restrânge în mod nejustificat dreptul agenţilor economici de a-şi stabili singuri preţuri pentru comercializarea produselor”, iar prin cele ale art. 8 alin. (3) se încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (8) din Constituţie, „care nu prevăd posibilitatea confiscării unor sume ce reprezintă, conform înţelegerii părţilor contractante, preţul serviciilor prestate”, precum şi prevederile art. 134 alin. (1) din Legea fundamentală, care prevăd ca „economia României este economie de piaţa” şi, pe cale de consecinţa, ca „principiul cererii şi ofertei presupune ca nici o persoană sau autoritate, externa părţilor contractante, sa nu poată interveni decât în condiţiile normelor constituţionale”.Judecătoria Calarasi, exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se arata în acest sens ca ordonanţa criticata nu contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece "aprecierea necesităţii şi urgenţei unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei atingeri aduse interesului public aparţine, în exclusivitate, iniţiatorului ordonanţei de urgenta, singurul în măsura sa cunoască situaţia de fapt în domeniul în care se propune noua reglementare". Se mai arata ca, întrucât stabilirea preţurilor şi tarifelor pentru bunurile şi serviciile ce deriva din activităţi cu caracter de monopol natural reprezintă o situaţie specială, statul poate interveni şi controla modul în care sunt fixate, fără ca astfel sa încalce dispoziţiile art. 49 din Constituţie, ci, dimpotriva, asigurând protecţia intereselor tuturor cetăţenilor. În sfârşit, se apreciază ca prevederile art. 8 ale ordonanţei, care prevăd ca sumele încasate necuvenit prin săvârşirea contravenţiilor se confisca, "nu sunt contrare art. 41 din Constituţie, fiind de fapt o aplicare a acestuia".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), art. 49, art. 41 alin. (8) şi ale art. 134 alin. (1).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001), în întregul său, şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 8 din aceeaşi ordonanţa, care au următorul conţinut:(1) Constituie contravenţii, dacă nu a fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte: … a) practicarea de către producători, prestatori şi importatori a altor preţuri sau tarife decât cele avizate sau fără avizul Oficiului Concurentei; … b) prezentarea de către producători, prestatori şi importatori de date eronate la fundamentarea cererii de stabilire sau de ajustare a preţurilor şi tarifelor; … c) refuzul producătorilor, prestatorilor şi importatorilor de a se supune controlului prevăzut la art. 7. … (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 15.000.000 lei la 75.000.000 lei. … (3) Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate greşit se corecteaza, iar sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se confisca. … (4) Aplicarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei. … (5) Contravenţiile se constata şi se sancţionează de persoanele împuternicite în acest scop de Oficiul Concurentei, care vor aplica amenda şi vor dispune vărsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate. … (6) Împotriva procesului-verbal de constatare şi de aplicare a sancţiunilor dispuse se poate face plângere în condiţiile prevăzute la art. 31 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. … 1. Autorul excepţiei susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 a fost adoptată în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, deşi nu era îndeplinită condiţia cazului excepţional prevăzută de acest text.Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu". Rezultă din analiza acestui text ca pentru adoptarea ordonanţei de urgenta este necesară existenta unui caz excepţional. Confruntata şi în precedent cu excepţii de neconstituţionalitate cu obiect similar, Curtea, în absenta unei definiţii constituţionale a conceptului de caz excepţional, a statuat – prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 – ca acesta trebuie definit în raport cu "necesitatea şi urgenta reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Subordonarea, prin chiar textul constituţional, a adoptării ordonanţei de urgenta existenţei unui caz excepţional îi conferă acestuia semnificatia de criteriu de constituţionalitate. Asa fiind, Curtea este competenţa sa verifice, de la caz la caz, în măsura în care este sesizată, dacă ordonanţa de urgenţă dedusă controlului de constituţionalitate este impusa de o situaţie care întruneşte trăsăturile unui caz excepţional, sens în care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000. Astfel, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar Curtea urmează sa verifice şi să constate dacă în speta au existat în mod real circumstanţe excepţionale care să justifice reglementarea pe calea ordonanţei de urgenta.Din examinarea Notei de fundamentare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 Curtea retine ca adoptarea acestei ordonanţe în regim de urgenta se justifica prin existenta unor carente legislative în modul de funcţionare a mecanismelor preţurilor şi tarifelor, cu dezavantajul unui „impact negativ în inflaţie în anul 2000, previzibil şi pentru anul 2001, ceea ce poate periclita atingerea obiectivului de inflaţie prognozat”. Se arata, de asemenea, ca „analiza detaliată asupra regimului preţurilor reglementate a relevat posibilităţi de perfecţionare a mecanismului de ajustare, în esenta, în direcţia punerii sale de acord cu stadiul reformei şi, mai ales, cu evoluţia procesului de restructurare din fiecare domeniu de activitate”. În sfârşit, se arata ca prevederile ordonanţei au ca scop „asigurarea concordanţei cadrului de reglementare a preţurilor din sfera neconcurentiala, cu stadiul şi direcţiile procesului de restructurare a activităţilor cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special”.Curtea considera – în raport cu cele arătate – ca în speta sunt întrunite elementele cazului excepţional, în accepţiunea art. 114 alin. (4) din Constituţie, motiv pentru care Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 nu contravine textului constituţional.2. Curtea constata că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 în raport cu prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul constituţional are în vedere exclusiv drepturile şi libertăţile prevăzute la art. 22-48 şi cuprinse în titlul II cap. II din Constituţie, intitulat „Drepturile şi libertăţile fundamentale”. Or, „dreptul agentului economic de a-şi stabili singur preţurile pentru comercializarea produselor sale” – la care face referire autorul excepţiei – nefigurand printre acestea, o eventuala restrangere a exerciţiului sau nu ar putea fi calificată drept o încălcare a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie.3. În legătură cu susţinerea potrivit căreia măsura confiscării prevăzută la art. 8 alin. (3) din ordonanţa contravine art. 41 alin. (1) şi (8) din Constituţie, Curtea constata ca este neîntemeiată.Potrivit alin. (1) al art. 41 din Legea fundamentală, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în conformitate cu alin. (8) al aceluiaşi articol "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Art. 8 din ordonanţa nu face decât sa prevadă condiţiile în care urmează sa opereze confiscarea, relevand astfel o deplina concordanta cu textele constituţionale pretins incalcate.4. În ceea ce priveşte critica formulată de autorul excepţiei, potrivit căreia art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 contravine dispoziţiei art. 134 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiată. Alin. (1) al art. 134 stabileşte, într-adevăr, ca „Economia României este economie de piaţa”. În conformitate însă cu alin. (2) lit. d) al aceluiaşi articol, „Statul trebuie să asigure: […] d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional”. Or, asa cum se arata în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001, prin adoptarea acesteia s-a avut în vedere „asigurarea concordanţei cadrului de reglementare a preţurilor din sfera neconcurentiala, cu stadiul şi direcţiile procesului de restructurare a activităţilor cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special”, ceea ce, departe de a contraveni textului constituţional de referinţa, nu face decât sa îi asigure aplicarea în practica.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prefab” – S.A. din Calarasi în Dosarul nr. 2.884/2001 al Judecătoriei Calarasi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește