DECIZIE nr. 429 din 13 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal răspunde personal Ionel Dumitru, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, statuând prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, că acestea sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.391/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că, prin posibilităţile oferite instanţei de textul de lege criticat, dreptul de proprietate al contestatorului-debitor (autor al excepţiei) asupra unui imobil este afectat deoarece permite intimatului-creditor să se îndestuleze de pe urma acestui imobil pentru o creanţă cu care nu are nici o legătură.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece cererea de împărţire a bunurilor comune, formulată de către creditor, în cadrul executării silite, conform art. 400^1 din Codul de procedură civilă, nu aduce atingere dreptului de proprietate al contestatorului-debitor, fiind o deposedare cu cauză, ce se realizează în scopul satisfacerii creanţei pe care acesta o are împotriva debitorului care nu a înţeles să-şi execute de bunăvoie obligaţia de plată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că art. 400^1 din Codul de procedură civilă reglementează calea procedurală prin care creditorul poate să-şi realizeze un drept recunoscut de lege, şi anume formulând, în cadrul unei contestaţii la executare, cererea de a se împărţi bunurile pe care debitorul le are în proprietate comună, în scopul de a se determina în concret care bunuri sau alte valori care pot fi urmărite aparţin numai debitorului, pentru a fi supuse urmăririi, în virtutea dreptului de gaj general recunoscut creditorilor de art. 1718 din Codul civil. Astfel, textul de lege criticat oferă posibilitatea creditorilor să treacă la executarea silită, al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului, asigurând totodată protejarea intereselor patrimoniale ale coproprietarilor debitorilor care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, respectiv în raportul de obligaţie faţă de creditorul urmăritor. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, dă expresie acestuia într-o manieră specifică. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia, prin posibilitatea dată creditorului de a cere împărţirea bunurilor proprietate comună, în scopul satisfacerii creanţei sale împotriva debitorului care nu a înţeles să o execute de bunăvoie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 400^1 din Codul de procedură civilă: "Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, după urmărirea bunurilor proprii, creditorul personal va putea cere împărţeala bunurilor comune, în acest fel bunurile atribuite fiecărui soţ devenind bunuri proprii şi putând forma obiectul urmăririi silite din partea creditorului. Prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 400^1 asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Aşa fiind, existenţa proprietăţii comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărţeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit. Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil. Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.Prin urmare, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţie, critica autorului excepţiei fiind neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Matei în Dosarul nr. 4.391/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește