DECIZIE nr. 427 din 13 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Nicolae St. Sorescu, Maria St. Sorescu, George Sorescu şi Ion St. Sorescu în Dosarul nr. 4.733/2004 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei, prin avocat Teodor Constantinescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile art. 6 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. În susţinere depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, arătând că reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor şi a raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitoruluiCURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.733/2004, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Nicolae St. Sorescu, Maria St. Sorescu, George Sorescu şi Ion St. Sorescu într-un proces civil de reconstituire a dreptului de proprietate a unui teren forestier.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece "textul legal criticat prevede că, la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri, nu şi proba cu martori, care până la acea dată avea un caracter subsidiar, fiind admisibilă numai în situaţiile în care nu există acte de evidenţă, şi numai pentru a se dovedi suprafeţele înscrise în fostele C.A.P.-uri". Pentru aceleaşi motive consideră că prevederile criticate contravin şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Instanţa de judecată apreciază excepţia ca neîntemeiată. În acest sens arată că la adoptarea acestui text de lege legiuitorul a avut în vedere diferenţele între regimul juridic al terenurilor agricole şi cel al terenurilor forestiere, fiind îndreptăţit să adopte soluţii diferite pentru situaţii care nu sunt identice. Astfel, în ceea ce priveşte terenurile forestiere, nu a fost posibilă admiterea probei cu martori la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât cu privire la ele a existat o evidenţă cadastrală. Alta este însă situaţia terenurilor agricole. Datorită faptului că de-a lungul timpului au suferit numeroase modificări ale situaţiei lor juridice, neexistând o evidenţă cadastrală corectă, legiuitorul a considerat că pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri să fie admisă şi proba cu martori.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul arată că prevederile art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 au suferit modificări prin Legea nr. 400/2002, de aprobare a acestei ordonanţe, fiind păstrată soluţia legislativă de principiu, textul acestui articol fiind identic cu cel al art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000. Asupra constituţionalităţii acestui text Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 173/2002 şi Decizia nr. 50/2003, statuând că acesta este constituţional. În aceste decizii Curtea a reţinut că cele două ipoteze ale reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv asupra terenurilor agricole şi asupra terenurilor forestiere, vizează situaţii juridice diferite. Astfel, terenurile agricole au suferit mai multe schimbări în ceea ce priveşte situaţia lor juridică, fapt care a impus ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate să fie admisă şi proba cu martori. Guvernul precizează că, având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că prevederile criticate nu stabilesc privilegii sau discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie, nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (2) din Constituţie, este invocată Decizia nr. 136/1998, în care Curtea a statuat că prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. În concluzie, consideră excepţia neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. Arată că reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor şi a raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin deciziile nr. 105/1995, nr. 173/2002 şi nr. 50/2003. În ceea ce priveşte critica privind încălcarea art. 44 alin. (2) din Constituţie, este invocată, de asemenea, jurisprudenţa Curţii în materie, prin care s-a statuat că prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, în realitate, atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât şi din notele scrise depuse de autorii excepţiei, criticile de neconstituţionalitate vizează art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, text ce are următoarea redactare:– Art. 6 alin. (1^1): "La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolă de producţie, registrul agricol, evidenţele cooperativei agricole de producţie, ale amenajamentelor silvice şi pastorale, precum şi alte înscrisuri, cu dată certă din perioada respectivă."Ulterior sesizării, textul art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 a fost modificat prin art. I pct. 7 din titlul VI al Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următoarea redactare:– Art. 6 alin. (1^1): "Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.”Analizând prevederile legale criticate, Curtea observă că, în urma acestor modificări, textul art. 6 alin. (1^1) nu a mai păstrat soluţia legislativă pe care autorul excepţiei o critică. Astfel, potrivit noii redactări, titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii. ţinând seama că în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a statuat că, în situaţia modificării prevederii legale atacate, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conservă excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a devenit inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) coroborat cu alin. (6) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Nicolae St. Sorescu, Maria St. Sorescu, George Sorescu şi Ion St. Sorescu în Dosarul nr. 4.733/2004 al Judecătoriei Craiova.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește