DECIZIE nr. 427 din 10 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi a art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu din Iaşi în Dosarul nr. 45/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde prezent autorul excepţiei, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care reiterează motivele formulate în faţa instanţei de judecată. În plus, invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la instanţa competentă să soluţioneze unele categorii de litigii privind acte administrative, în funcţie de valoare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Apreciază că sintagma „dacă prin lege specială nu se prevede altfel” este neconstituţională, întrucât reprezintă o modificare a unei legi organice printr-o lege ordinară, ceea ce încalcă art. 52, art. 73 şi art. 76 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cât priveşte prevederile art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001, întrucât apreciază că nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, întrucât, contrar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost ridicată direct în faţa Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 45/45/2006, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu din Iaşi într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acţiune împotriva Guvernului României, întemeiată, printre alte acte normative, şi pe Legea nr. 544/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21, 24 şi 61 din Constituţie. În acest sens, arată că, prin "atribuirea competenţei materiale unei anumite instanţe", art. 22 din Legea nr. 544/2001 îngrădeşte accesul liber la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit căruia justiţiabilul are „dreptul să aleagă liber şi neîngrădit calea de atac”. Art. 22 încalcă art. 21 din Constituţie şi prin aceea că este „ambiguu” şi „neclar” în privinţa termenului de introducere a acţiunii la instanţa competentă, astfel că este posibil ca, la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din lege, acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să fie tardivă. O altă ambiguitate, care poate „fi interpretată ca o limitare a liberului acces la justiţie”, constă în faptul că textul de lege criticat nu prevede în mod explicit procedura plângerii prealabile, aceasta fiind reglementată prin normele metodologice de aplicare a legii. În final, mai consideră că „art. 22 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 544/2001” „introduce prea multe competenţe speciale şi derogări de la prevederile legale deja în vigoare care oferă deja un cadru unitar de judecare a cauzelor legate de vătămarea unor drepturi prevăzute de lege, singurul rezultat fiind acela de buimăcire totală atât a părţilor, cât şi a judecătorilor, încălcând dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi rezolvarea cauzei într-un timp rezonabil”.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, "deoarece dispoziţiile art. 22 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 544/2001 nu încalcă şi nu eludează dispoziţiile prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.” În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 407/2004.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 este inadmisibilă, în sensul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât criticile formulate se întemeiază „pe opinia autorului cu ceea ce ar fi dorit să conţină textul de lege în cauză” cu privire la competenţa materială, procedura şi termenele aplicabile în cazul plângerii în contencios administrativ. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, aceste aspecte intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Mai arată că, de altfel, principiul constituţional al liberului acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.Avocatul Poporului consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei nu constituie probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. Mai arată că dispoziţia de lege criticată nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, reprezintă o concretizare a acestuia, precum şi că, fiind norme de procedură, prevederile art. 22 din Legea nr. 544/2001 se stabilesc, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, de legiuitor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 22 alin. (1)-(4) din lege are următorul cuprins: „(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale. … (3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului. … (4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă." … În opinia autorului excepţiei acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1), potrivit căruia: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", ale art. 16 alin. (2), care stabileşte că "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 care garantează "Dreptul la apărare" şi ale art. 61 referitor la "Rolul şi structura" Parlamentului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Susţineri potrivit cărora art. 22 din Legea nr. 544/2001 îngrădeşte accesul liber la justiţie au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi Curtea, prin deciziile nr. 407 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, şi nr. 568 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, respingând excepţiile, a statuat, în esenţă, că textul de lege criticat nu împiedică persoana interesată de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea sau recunoaşterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 544/2001. De asemenea, s-a mai reţinut că textele criticate dau expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar cu privire la problema compatibilităţii unor proceduri speciale sau a particularităţilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor cu principiul liberului acces la justiţie, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituţională a statuat că „este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. (…) Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege”.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, în care nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.De asemenea, Curtea constată că, în legătură cu încălcarea art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21, 24 şi 61 (în realitate, probabil, art. 51 privind "Dreptul de petiţionare") din Constituţie invocate de asemenea ca fiind încălcate, nu sunt formulate niciun fel de critici, astfel că nu se poate efectua controlul de constituţionalitate.De altfel, în cauză nu este ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, ci autorul acesteia îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul în care autoritatea publică competentă a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile ce-i reveneau potrivit legii şi înfăţişează detaliat situaţia de fapt din dosar. Totodată, autorul excepţiei se referă la probleme vizând competenţa după materie, precum şi procedura şi termenele aplicabile în cazul plângerii în contencios administrativ. Or, potrivit legii sale de organizare, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cererilor de chemare în judecată şi a instituirii unor termene procedurale.În legătură cu invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată direct în faţa Curţii în şedinţa de judecată din data de 10 mai 2007, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevede că aceasta decide „asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, precum şi potrivit jurisprudenţei sale constante în materie.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu din Iaşi în Dosarul nr. 45/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește