DECIZIE nr. 426 din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială Burţilă amp; Co Electron M.BIT – S.R.L. din Paşcani în Dosarul nr. 12.654/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.257D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.654/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială Burţilă amp; Co Electron M.BIT – S.R.L. din Paşcani într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că obligaţia prevăzută pentru distribuitorii care retransmit servicii de programe de a include în oferta lor, la nivel regional şi local, cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există, contravine libertăţii economice consacrate de art. 45 din Legea fundamentală. În continuare, face referire la modul de aplicare a legii de către Consiliul Naţional al Audiovizualului şi la problemele tehnice şi financiare ce rezultă din îndeplinirea obligaţiei prevăzute de dispoziţia de lege criticată.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că libertatea economică, astfel cum este consfinţită prin Legea fundamentală, nu este una absolută, art. 45 prevăzând că accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum şi libera iniţiativă sunt garantate, "în condiţiile legii". Astfel, obligaţia prevăzută de lege este justificată de un interes public în domeniu, legiuitorul dorind doar să se asigure că există un număr minim de posturi care să reflecte realitatea românească din regiune, dând totodată expresie şi art. 31 din Constituţie privind dreptul la informaţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu următorul conţinut: „Distribuitorii care retransmit servicii de programe au obligaţia, la nivel regional şi local, să includă în oferta lor cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există; criteriul de departajare va fi ordinea descrescătoare a audienţei.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 referitor la libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Altfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară "în condiţiile legii". (Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007). Astfel, în contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care agenţii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007).Aşa fiind, Curtea constată că reglementarea obligaţiei distribuitorilor care retransmit servicii de programe de a include în oferta lor, la nivel regional şi local, cel puţin două programe regionale şi două programe locale, acolo unde acestea există, nu contravine libertăţii economice astfel cum aceasta este consacrată prin art. 45 din Legea fundamentală.Mai mult, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o expresie a prevederilor constituţionale ale art. 30 referitor la dreptul la libertatea de exprimare şi art. 31 referitor la dreptul la informaţie.În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de a primi informaţii şi idei este inclus în art. 10 din Convenţie (Hotărârea din 26 noiembrie 1991, pronunţată în Cauza Observer şi Guardian împotriva Regatului Unit, paragraful 59). Astfel, Convenţia nu garantează doar libertatea presei de a informa publicul, ci şi dreptul publicului de a fi în mod corect informat (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragrafele 65, 66). De asemenea, transmisiunea televizată (Broadcasting) este menţionată în Convenţie în legătură cu libertatea de exprimare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că atât difuzarea programelor, cât şi retransmiterea acestora sunt cuprinse în sfera de protecţie a art. 10 din Convenţie (Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio Ag şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 55).În continuare, Curtea reţine că statul are atât o obligaţie negativă de a se abţine de la orice măsură care ar încălca libertatea de exprimare, cât şi o obligaţie pozitivă de a-şi adapta legislaţia şi modalitatea de aplicare a acesteia cu scopul de a da efect libertăţii de exprimare sub toate aspectele pe care aceasta le presupune.Astfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 nu este întemeiată.În final, Curtea observă că referirile autorului excepţiei la modul de aplicare a legii de către Consiliul Naţional al Audiovizualului şi la problemele tehnice şi financiare ce rezultă din îndeplinirea obligaţiei prevăzute de dispoziţia de lege criticată nu reprezintă chestiuni ce ţin de competenţa Curţii Constituţionale, astfel încât această critică nu poate fi reţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială Burţilă amp; Co Electron M.BIT – S.R.L. din Paşcani în Dosarul nr. 12.654/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește