DECIZIE nr. 425 din 21 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tănase Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/2004 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, deoarece dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.876/2004, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Tănase Gheorghe, în calitate de consilier juridic la Banc Post – Sucursala Dâmboviţa, în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a respins o cerere de recuzare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat pune părţile în imposibilitatea de a avea acces efectiv la calea de atac instituită de lege împotriva încheierilor prin care s-a respins recuzarea, deoarece şedinţele de judecată nu sunt publice şi părţile se citează doar dacă instanţa găseşte necesar acest lucru. Or, inserarea în norma contestată a unui termen foarte scurt de 48 de ore de la pronunţare nu este suficientă pentru părţi în vederea promovării căii de atac a recursului.În acest context autorul excepţiei arată că se impun completarea şi modificarea textului legal criticat în sensul instituirii obligativităţii participării părţilor la şedinţa de judecată, comunicării acestora a încheierii prin care s-a soluţionat cererea, cu consecinţa imediată a corectării momentului de la care începe să curgă termenul de recurs, şi anume de la comunicare.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:Liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se înfăptuieşte, legiuitorul având competenţa exclusivă, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.Prin urmare, în condiţiile unor împrejurări deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, dar şi modalităţi anume de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând însă posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile prevăzute de lege. Or, date fiind aceste precizări, instanţa apreciază că stabilirea momentului de început al curgerii termenului de 48 de ore pentru declararea recursului o dată cu pronunţarea soluţiei dispuse în cererea de recuzare nu prejudiciază în nici un fel părţile, având în vedere că, potrivit art. 310 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea pot cunoaşte soluţia o dată cu pronunţarea acesteia în şedinţă publică.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece prevederile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost expres abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor unui proces echitabil.Faptul că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, nu împiedică părţile să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii. Potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, precum şi căile de atac şi condiţiile de exercitare a acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală sunt conforme cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 52 alin. 8 din Codul de procedură penală, referitoare la calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea. În realitate, autorul excepţiei a invocat în faţa instanţei de judecată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din cod, aşa cum au fost introduse prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care aveau următorul conţinut: „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează, de îndată, instanţei de recurs. Recursul se judecă în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea părţilor.”Din analiza succesivă a modificărilor şi completărilor aduse Codului de procedură penală rezultă că în mod eronat instanţa de judecată a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a alin. 8 al art. 52 care, în realitate, nu există, deoarece codul nu a fost republicat. De altfel, însuşi legiuitorul, prin Legea nr. 159/2004, a făcut trimitere la alin. 7 al art. 52 atunci când a avut în vedere încheierea prin care s-a respins recuzarea şi calea de atac împotriva acesteia. La rândul său Legea nr. 159/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, a modificat art. 52 alin. 7, al cărui conţinut este următorul:"4^1. Alineatul 7 al articolului 52 va avea următorul cuprins:«Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează de îndată instanţei de recurs. Recursul se judecă în termen de 3 zile din momentul primirii, în camera de consiliu, cu participarea părţilor.»"Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 referitoare la imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi cetăţenii şi ale art. 127 referitoare la caracterul public al şedinţelor de judecată, precum şi ale art. 6 pct. 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost abrogate prin articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004.Întrucât potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor […] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare […]”, excepţia ridicată a devenit inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Tănase Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/2004 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește