DECIZIE nr. 424 din 13 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior



Costică Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, excepţie ridicată de Fundaţia „România de Mâine” – Universitatea „Spiru Haret” în Dosarul nr. 69/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001, deoarece, prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, Curtea Constituţională a constatat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale ordonanţei de urgenţă criticate, apreciază că aceasta este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 69/2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior.Excepţia a fost ridicată de Fundaţia "România de Mâine" – Universitatea "Spiru Haret", cu ocazia soluţionării acţiunii formulate în contencios administrativ în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Finanţelor Publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 contravine prevederilor constituţionale ale art. 32 alin. (6), ale art. 53 alin. (1) şi (2), ale art. 72 alin. (3) lit. m), precum şi celor ale art. 138 alin. (1), întrucât prin această ordonanţă „s-a instituit o taxă de 10% asupra veniturilor obţinute din încasarea taxelor de şcolarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, precum şi a celorlalte taxe percepute în procesul de învăţământ, de la studenţi, şi o taxă de 40 % din aceleaşi venituri obţinute de la studenţii şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare”. În acest sens, arată că prin această ordonanţă de urgenţă s-au dat reglementări de domeniul legii organice, care însă nu se justifică constituţional prin existenţa unui caz excepţional. Autorul excepţiei apreciază că „toate actele normative emise în domeniul învăţământului trebuie să fie legi organice dezbătute în Parlament şi bine justificate”.Instanţa de judecată consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 este un act neconstituţional numai în raport cu dispoziţiile art. 138 din Constituţia României, întrucât, „nefiind motivată de existenţa unor situaţii de urgenţă, măsurile adoptate pe calea ordonanţei de urgenţă privind taxele la bugetul de stat nu pot fi adoptate decât prin lege”. În raport cu celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa apreciază că ordonanţa este constituţională, deoarece „organizarea generală a învăţământului şi autonomia universitară se pot reglementa în concret şi prin emiterea de ordonanţe de urgenţă, dacă situaţia de fapt o impune”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului , pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 a fost deja admisă prin Decizia nr. 176/2003, cu acel prilej Curtea Constituţională statuând că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale. Ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a acestui articol a devenit inadmisibilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2-7 din ordonanţă, consideră că acestea sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Avocatul Poporului consideră că "numai Curtea Constituţională are posibilitatea să aprecieze dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 a fost adoptată în condiţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, sau era necesară adoptarea unei legi, în condiţiile prevăzute de art. 138 din Legea fundamentală”. Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din ordonanţă, reţine ipoteza unui posibil caracter sancţionator al taxei în cuantum de 40%, pe care instituţiile de învăţământ superior au obligaţia de a o vărsa la bugetul de stat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174 din 13 decembrie 2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 21 decembrie 2001.Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:"Art. 1. – Instituţiile de învăţământ superior particulare au obligaţia să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de şcolarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, precum şi a celorlalte taxe percepute în procesul de învăţământ de la studenţi.Art. 2. – Instituţiile de învăţământ superior de stat, pentru numărul de studenţi şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, au obligaţia să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.Art. 3. – Instituţiile de învăţământ superior particulare, pentru numărul de studenţi şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare, propusă de Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică şi aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, au obligaţia să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.Art. 4. – Sumele prevăzute la art. 1-3 se utilizează pentru susţinerea investiţiilor, activităţilor de întreţinere şi de reparare a căminelor studenţeşti.Art. 5. – Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să calculeze semestrial taxele prevăzute la art. 1-3 şi să le vireze la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare expirării semestrului.Art. 6. – (1) Pentru neachitarea în termen a taxelor prevăzute la art. 1-3 instituţiile de învăţământ superior datorează majorări de întârziere în cuantumul prevăzut de lege pentru creanţele bugetare.(2) Majorările de întârziere prevăzute la alin. (1) se fac venit la bugetul de stat şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie. … Art. 7. – Metodologia de aplicare a măsurilor stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă se elaborează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Ministerul Finanţelor Publice şi se aprobă prin ordin comun al celor două ministere în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituţia republicată:– Art. 32 alin. (6): "Autonomia universitară este garantată.";– Art. 56 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale."; … – Art. 73 alin. (3) lit. n): "Prin lege organică se reglementează:[…]n) organizarea generală a învăţământului;"; … – Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege."Examinând excepţia, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003. Cu acel prilej Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât „instituirea obligaţiei de plată a taxei de 10% exclusiv de către universităţile particulare creează premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri […]. Taxa în discuţie este stabilită în afara cadrului general al impozitelor şi taxelor, întrucât nu este justificată prin nici un fel de prestaţie a unei autorităţi publice, contravenind principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale, consacrat de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, prin dispoziţiile criticate se restrânge şi dreptul de proprietate al instituţiilor de învăţământ superior particulare, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la protecţia proprietăţii private, precum şi ale art. 49, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”.Ulterior pronunţării acestei decizii, Curtea a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001, iar prin Decizia nr. 281 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, a statuat că „art. 1 din ordonanţă, fiind declarat neconstituţional, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din aceeaşi ordonanţă a rămas fără obiect”.În cauza de faţă critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001, în întregul său, are la bază susţinerea, pe de o parte, că reglementarea respectivă este de domeniul legii organice şi, ca atare, nu putea fi adoptată prin ordonanţă de urgenţă, iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, în sensul că nu a existat un caz excepţional care să o justifice. Referitor la acest aspect, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional, o asemenea limitare nefiind însă prevăzută de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă.Cu privire la afirmaţia potrivit căreia Guvernul reglementează prin ordonanţe în domeniul rezervat legilor organice, critică raportată la prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. n), în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că limitarea posibilităţii emiterii de ordonanţe de urgenţă numai la domenii ce nu fac obiectul legilor organice nu este prevăzută de Constituţie.Nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 32 alin. (6) din Constituţie, deoarece autonomia universitară trebuie să funcţioneze într-un cadru legal instituit, conform alin. (5) al aceluiaşi articol constituţional, potrivit căruia "Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii".Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 nu contravin nici dispoziţiilor art. 56 din Legea fundamentală, republicată, referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât obligaţia de a vărsa la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1 incumbă atât instituţiilor de învăţământ superior de stat, cât şi celor particulare. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 3/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, „fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni”.Referitor la critica privind înfrângerea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, republicată, conform cărora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, aceasta nu este întemeiată, întrucât aceste prevederi constituţionale au semnificaţia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe printr-un act normativ inferior ca forţă juridică legii, astfel cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor. Interdicţia nu priveşte însă şi ordonanţele Guvernului, care se emit în baza dispoziţiilor constituţionale privind delegarea legislativă, efectele lor fiind aceleaşi cu cele ale legilor.În sfârşit, menţionăm că asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001, în întregul său, Curtea Constituţională s-a pronunţat recent prin Decizia nr. 357 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 3 noiembrie 2003, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 este inadmisibilă, iar în cazul celorlalte dispoziţii din ordonanţă, excepţia este neîntemeiată.Curtea apreciază că, în speţă, nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, excepţie ridicată de Fundaţia „România de Mâine” – Universitatea „Spiru Haret” în Dosarul nr. 69/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2-7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICĂ BULAIMagistrat-asistent şef,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește