DECIZIE nr. 423 din 26 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35, ale art. 37 alin. (4) şi ale art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ale art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a celor două acte normative, în ansamblul lor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, art. 37 alin. (4) şi ale art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ale art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a celor două acte normative, în ansamblul lor. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 861/45/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, lipsind partea Guvernul României, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta combate, mai întâi, punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, precizând că starea de indiviziune nu reprezintă, într-adevăr, o chestiune de constituţionalitate, dar dacă legea care reglementează regulile de conduită într-un condominiu este neclară şi susceptibilă de diverse interpretări, atunci acel act normativ contravine Constituţiei. În speţă, sunt încălcate dispoziţiile art. 21, art. 24 şi ale art. 61 din Legea fundamentală, deoarece actele normative criticate nu prevăd sancţiuni pentru folosirea ilegală a unui condominiu, omisiune legislativă de natură să afecteze drepturile fundamentale invocate. De altfel, responsabilitatea pentru neclaritatea legilor criticate, care au dat naştere situaţiei de fapt în care se află autorul excepţiei, revine instituţiilor publice centrale şi locale, dar şi autorităţii judecătoreşti. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă şi întemeiată şi depune la dosar o serie de acte privind aspecte specifice cauzei deduse judecăţii în faţa instanţei ordinare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul acesteia este, în realitate, nemulţumit de neclaritatea sau inexistenţa, în cuprinsul actelor normative criticate, a unor dispoziţii legale care să reglementeze anumite condiţii de ocupare a unui condominiu, raportate la situaţia sa de fapt. Or, asemenea critici nu pot constitui obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 861/45/2008, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, art. 37 alin. (4) şi ale art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ale art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a celor două acte normative, în ansamblul lor.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Corneliu Căileanu într-o acţiune de contencios administrativ prin care se solicită Guvernului anularea sau modificarea unor norme metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate aduc atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare prin faptul că acestea sunt neclare şi conţin omisiuni cu privire la anumite condiţii în care se poate ocupa o locuinţă într-un condominiu sau i se poate schimba destinaţia. Astfel, arată că dispoziţiile de lege atacate permit interpretarea – neagreată de autorul excepţiei, dar acceptată de unele autorităţi, cum ar fi primarul municipiului Iaşi şi Poliţia Municipiului Iaşi -, potrivit căreia "oricine poate permite ocuparea unei locuinţe sau ocupa o locuinţă, fără niciun act şi fără a da socoteală nimănui, cu condiţia ca această ocupare să se facă pentru mai puţin de 15 zile, 30 de zile sau, eventual, 15 zile pe lună, ceea ce este absurd, ducând la încălcarea prevederilor legale şi constituţionale precizate de reclamant." Arată că, practic, în actuala legislaţie, condominiul este mai puţin protejat la nivel de evidenţă a persoanelor, de securitate a acestora şi de plată echitabilă a cheltuielilor de întreţinere decât un hotel în care persoanele se înregistrează în cartea de imobil de la sosire şi există un serviciu de securitate al hotelului. Este necesar, în consecinţă, un control mai strict al persoanelor care intră într-un condominiu sau care, deşi locuiesc acolo temporar, pentru o perioadă mai mică de 15 zile, sunt scutiţi de plată cheltuielilor de întreţinere, acestea revenind, în mod inechitabil, celorlalţi locatari sau proprietari.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că problema referitoare la modul autorităţilor publice de a interpreta dispoziţiile legale criticate şi mai ales cea privind respectarea regulilor de convieţuire într-o stare de indiviziune forţată nu reprezintă chestiuni de constituţionalitate, ci aparţin domeniului de interpretare şi aplicare a legii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile actelor normative atacate nu conţin nicio dispoziţie de natură să contravină principiului nediscriminării sau să afecteze exercitarea accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare. De altfel, consideră că susţinerile autorului excepţiei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, acesta invocând prevederile constituţionale potrivit propriei interpretări, fiind, în realitate, nemulţumit de conduita unor vecini ai acestuia, precum şi de modul de calcul şi "de repartizare a cheltuielilor de întreţinere pe persoane".Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 35, ale art. 37 alin. (4) şi ale art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, modificată şi completată, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 în integralitatea ei, precum şi ale art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi ale Legii nr. 230/2007 în integralitatea ei sunt constituţionale. Pe de o parte, textele legale criticate nu contravin prevederilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 22 şi 61 din Legea fundamentală, invocate, nu au incidenţă în cauză. Mai mult, apreciază că în cauză se pune problema modalităţii de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35, ale art. 37 alin. (4) şi ale art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 290/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, precum şi ordonanţa de urgenţă în întregul său. Textele criticate din acest act normativ sunt următoarele:Art. 35, art. 37 alin. (4) şi art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005:– Art. 35, modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 290/2005: „Persoana care găzduieşte o altă persoană, în mod neîntrerupt, pe o perioadă mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 31 alin. (2) lit. a), are obligaţia de a anunţa poliţia sau serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul unde este situat imobilul.”Textul legal la care articolul citat face trimitere are următoarea redactare:– Art. 31: "(1) Pentru înscrierea reşedinţei solicitantul va completa cererea pentru stabilirea reşedinţei, pe care o va depune împreună cu actul său de identitate şi cu unul dintre documentele prevăzute la art. 27.(2) Se exceptează de la obligaţia prevăzută la alin. (1): a) persoana care locuieşte la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau în scop turistic; b) (…)." … – Art. 37 alin. (4): "Responsabilul cărţii de imobil are obligaţia să înscrie, pe baza actului de identitate, persoanele care domiciliază sau au reşedinţa în imobilul respectiv şi să o prezinte, la cerere, poliţiştilor sau lucrătorilor serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor."– Art. 38: "(1) Persoanele care îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sunt obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil la noua locuinţă în termen de 15 zile de la mutare.(2) Persoanele care locuiesc în imobil sunt obligate să prezinte actul de identitate responsabilului cărţii de imobil, la solicitarea acestuia, pentru actualizarea cărţii de imobil." … De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum şi legea în ansamblul său. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 42: "Schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă faţă de destinaţia iniţială, conform proiectului iniţial al clădirii cu locuinţe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării."În opinia autorului excepţiei, actele normative şi textele de lege menţionate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 24, art. 35 şi ale art. 61 alin.(1) din Constituţie. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 5 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, texte referitoare la dreptul la libertate şi siguranţă, respectiv la interzicerea discriminării.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează situaţia de fapt specifică speţei deduse judecăţii, respectiv anumite probleme datorate stării de indiviziune specifice unui condominiu în care autorul excepţiei îşi are locuinţa. Acesta susţine că actele şi textele normative criticate nu reglementează situaţia în care o persoană ocupă o locuinţă dintr-un condominiu o perioadă mai mică de 15 zile, în sensul că nu prevăd un control al acestor persoane şi nici nu impun acestora obligaţiile specifice celorlalţi proprietari, creându-le acestora din urmă prejudicii prin majorarea cheltuielilor de întreţinere. Mai menţionează autorul excepţiei că diferitele interpretări ale dispoziţiilor legale criticate, pe care organele sau autorităţile competente le-au adoptat în cursul demersurilor pe care le-a întreprins, sunt nefavorabile, tocmai pentru că nu oferă o soluţie satisfăcătoare pentru rezolvarea problemelor de fapt prezentate mai sus.În acest context, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece critica de neconstituţionalitate nu evidenţiază un real raport de contrarietate dintre textele de lege examinate, pe de o parte, şi norme sau principii fundamentale, pe de altă parte, ci se bazează pe anumite impedimente practice întâlnite de autorul excepţiei pe parcursul soluţionării litigiului. Or, asemenea aspecte nu pot înlocui argumentarea în drept a excepţiei de neconstituţionalitate, acestea fiind relevante doar în faţa instanţei de judecată ordinare învestite cu soluţionarea cauzei.De altfel, Curtea constată că textele şi actele legislative criticate nu conţin norme care să afecteze principiile neretroactivităţii şi egalităţii, dreptul la libertate şi siguranţă, accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, ale art. 37 alin. (4) şi ale art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ale art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi a celor două acte normative, în ansamblul lor. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 861/45/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește