DECIZIE nr. 423 din 15 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Wei în Dosarul nr. 11.245/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care formează obiectul Dosarului nr. 5.653D/2009 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 6.185D/2009 şi nr. 7.629D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Jiang Lingping în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Ji Gaozhen în Dosarul nr. 10.316/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că toate aceste dosare se află la al doilea termen de judecată, iar partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 6.185D/2009 şi nr. 7.629D/2009 la Dosarul nr. 5.653D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului prezent. Acesta arată că are un copil născut în China pe care l-a adus în România, ţară în care doreşte să rămână, dar legea nu îi oferă o protecţie suficientă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, precizând că, în cauză, se justifică menţinerea jurisprudenţei în domeniu a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 11 iunie 2009, 12 iunie 2009 şi 19 iunie 2009, pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarele nr. 11.245/4/2008 şi nr. 10.316/4/2008 şi de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.Excepţiile au fost ridicate de Chen Wei, Jiang Lingping şi Ji Gaozhen în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor împotriva unor hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare ori de refuz al acordării regimului tolerării şederii pe teritoriul României.În motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate în ceea ce priveşte riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare. Se arată că noţiunile folosite sunt vagi şi imprecise, astfel încât permit interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, fiind neconstituţionale şi ca urmare a faptului că nu menţionează explicit respectarea vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului prezent, notele scrise, depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:– Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 – "Protecţia subsidiară:(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări. … (2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [… ] … 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante, precum şi celor ale art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală şi ale art. 8 din aceeaşi convenţie, care garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentele cauze conexate şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Dintre deciziile pronunţate până în prezent, poate fi amintită Decizia nr. 363 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 28 aprilie 2009, sau Decizia nr. 1.421 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009. Curtea Constituţională a statuat în mod constant că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă atât cu prevederile constituţionale şi convenţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, cât şi cu cele care garantează dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. Curtea a reţinut că acestea oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară şi a arătat că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine sau în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituţionalitate.Curtea apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel că soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Wei şi Ji Gaozhen în dosarele nr. 11.245/4/2008 şi nr. 10.316/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi de Jiang Lingping în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește