DECIZIE nr. 421 din 26 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de primarul sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 25/403/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin avocat Cristina Irinel Stoica, şi partea Societatea Comercială "Yourfriend" – S.R.L. din Bacău, prin apărător Mihai Cliveti, ambii cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care, în esenţă, solicită admiterea acesteia, considerând că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu conţin norme suficient de clare, care să determine cu precizie competenţa materială de soluţionare a litigiilor care vizează un act administrativ emis de o autoritate publică locală, dar în care valoarea cererii depăşeşte suma de 500.000 lei. Întrucât textul de lege criticat nu stabileşte instanţa de judecată competentă într-o asemenea situaţie, autorul excepţiei apreciază că este îngrădit accesul liber la justiţie.Reprezentantul convenţional al părţii Societatea Comercială "Yourfriend" – S.R.L. din Bacău susţine că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, textul de lege criticat neavând legătură cu soluţionarea cauzei. Arată că în speţă a fost deja pronunţată o hotărâre judecătorească, având autoritate de lucru judecat, asupra cererii privind anularea unui act administrativ, astfel că prezenta excepţie de neconstituţionalitate ar fi trebuit ridicată, eventual, la acel moment şi nu în cadrul litigiului de faţă care priveşte acordarea de despăgubiri. În plus, în cauză se aplică prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 17 din Codul de procedură civilă, care instituie regula potrivit căreia cererea accesorie este de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale.Reprezentantul Ministerului Public apreciază, mai întâi, că textul de lege criticat are incidenţă în cauza de faţă; în continuare, arată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc competenţa materială de judecată a instanţei în funcţie de două criterii obiective, primul referindu-se la rangul autorităţii administrative emitente – locale sau centrale – iar al doilea la valoarea cererii. Din economia textului criticat rezultă clar că atunci când acţiunea judiciară priveşte atât un act administrativ, cât şi cereri referitoare la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, pentru determinarea competenţei materiale de judecată operează al doilea criteriu prevăzut de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 25.403/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de primarul sectorului 6 Bucureşti într-o cauză privind soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost admisă în parte o acţiune privind anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat, care prevede o derogare parţială de la principiul accesorium sequitor principale, în sensul că stabileşte competenţa materială a curţii de apel de a judeca în primă instanţă cereri accesorii celei de anulare a unui act administrativ emis de o autoritate locală sau judeţeană, care depăşesc valoric suma de 500.000 lei, nu conţine norme suficient de clare şi previzibile şi are o redactare ambiguă. Astfel, este afectat dreptul de acces la instanţă şi la folosirea căilor de atac al justiţiabililor – în egală măsură, persoane fizice sau juridice de drept public ori privat -, aceştia neavând un reper sigur al instanţei în faţa căreia să îşi exercite drepturile şi libertăţile procesuale, inclusiv cele referitoare la competenţa instanţelor de judecată. "În aceste condiţii, judecătorul este constrâns să stabilească el însuşi, pe cale jurisprudenţială în afara legii, adică substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunţa asupra competenţei litigiului cu judecarea căruia a fost învestit, încălcând astfel art. 1 alin. (4) din Constituţie, privind separaţia puterilor." Considerente asemănătoare au stat la baza pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 189 din 2 martie 2006, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Textul de lege criticat „nu conţine nicio deosebire între situaţiile care atrag o anumită competenţă derogatorie de la regula de drept comună prevăzută de Codul de procedură civilă, dar lasă să se interpreteze o astfel de derogare, ceea ce contravine art. 57 din Constituţie”. „Se creează în favoarea subiecţilor de drept care încalcă normele legale privind exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credinţă un avantaj, prin posibilitatea introducerii acţiunii la o instanţă necompetentă, de vreme ce criteriul de stabilire a competenţei este discutabil.” Autorităţile administraţiei locale nu pot fi lipsite de dreptul de a şti cu claritate care este instanţa competentă să soluţioneze litigiile privind pretinsele daune rezultate din anularea unor acte administrative.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt în deplin acord cu normele constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la folosirea căilor de atac, care, potrivit art. 129 din Constituţie, se realizează în condiţiile legii, fiind, prin urmare, competenţa exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în ce condiţii sunt exercitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Din motivarea scrisă a autorului excepţiei rezultă însă că acesta are în vedere doar prevederile alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate de art. I pct. 18 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textul legal criticat are în prezent următorul conţinut:– Art. 10 alin. (1) – "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."În opinia autorului excepţiei, textul de lege menţionat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 57 referitoare la obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale şi ale art. 129 din Constituţie privind dreptul la folosirea căilor de atac.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că autorul acesteia formulează criticile de neconstituţionalitate din perspectiva unei pretinse omisiuni legislative, şi anume lipsa stabilirii competenţei materiale de soluţionare a unei cereri care vizează un act administrativ emis de autorităţile locale, dar a cărei valoare depăşeşte suma de 500.000 lei. Apreciază, în acest context, că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu reglementează o astfel de situaţie, motiv pentru care consideră că textul de lege contravine, în principal, liberului acces la justiţie şi dreptului la folosirea căilor de atac. Persoana interesată nu cunoaşte cu exactitate instanţa competentă, nu ştie unde trebuie să adreseze cererea sa, iar judecătorul este obligat să îşi depăşească atribuţiile legale, stabilind el însuşi, în locul legiuitorului, care instanţă de judecată este cea competentă.Curtea Constituţională reţine că susţinerile de neconstituţionalitate astfel formulate conferă excepţiei de neconstituţionalitate caracter inadmisibil. Aceasta, deoarece neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări proprii a autorului excepţiei, cu caracter subiectiv, şi nici prin evidenţierea unei anumite lacune legislative, adică a ceea ce textul de lege nu prevede in terminis. Totodată, Curtea nu se poate pronunţa asupra unei pretinse omisiuni legislative, pentru că această operaţiune ar excede competenţei sale şi ar echivala cu o ingerinţă asupra atribuţiilor specifice Parlamentului, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării. Pe de altă parte, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedură, care stabilesc competenţa instanţelor de judecată şi asupra cărora legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţă exclusivă de reglementare. De altfel, prin conţinutul lor normativ, textul de lege atacat nu contravine drepturilor fundamentale invocate, referitoare la accesul liber la justiţiei şi dreptul la folosirea căilor de atac, astfel că revine instanţei de judecată sesizate cu soluţionarea cererii ca, în virtutea rolului său activ, să interpreteze prevederile legale aplicabile, urmând să aprecieze asupra instanţei de judecată competente cu judecarea respectivei cereri.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de primarul sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. 25.403/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește