DECIZIE nr. 421 din 11 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobată şi modificată prin Legea nr. 503/2002, cu modificările ulterioare



Costică Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, modificată şi completată ulterior prin Legea nr. 161/2003, excepţie ridicată de Maria Valerica Iacob în Dosarul nr. 9.024/2002 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită Curţii Constituţionale să se constate că textele criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost aprobată prin Legea nr. 503/2002, cu modificările ulterioare, sens în care sunt îndeplinite exigenţele art. 115 din Constituţie, iar Parchetul Naţional Anticorupţie este o magistratură specială structurată pe baza aceloraşi norme constituţionale care reglementează rolul Ministerului Public.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 9.024/2002, Tribunalul Sibiu – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobată şi modificată prin Legea nr. 503/2002, cu modificările ulterioare.Excepţia a fost ridicată în dosarul de mai sus de inculpata Maria Valerica Iacob, cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită potrivit art. 254 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost emisă într-un domeniu care face obiectul legilor organice şi că până la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate ordonanţa nu a fost aprobată de Parlament potrivit procedurii de legiferare.De asemenea, susţine că prevederile art. 1, 2 şi 3 din actul normativ criticat aduc atingere art. 51 şi 130 din Constituţie, deoarece printre atribuţiile Parchetului Naţional Anticorupţie nu se numără şi aceea de sesizare a instanţelor judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, atribuţie care, potrivit Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, este exercitată doar de procurorii constituiţi în parchete pe lângă fiecare instanţă judecătorească. Or, având în vedere că Parchetul Naţional Anticorupţie este, potrivit art. 2 din ordonanţă, „independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea”, autorul excepţiei susţine că procurorii acestui nou organism nu au fost mandataţi de legiuitor să sesizeze instanţa de judecată prin emiterea rechizitoriului.Tribunalul Sibiu – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost aprobată prin Legea nr. 503 din 11 iulie 2002, lege ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, dată care este anterioară funcţionării efective a Parchetului Naţional Anticorupţie, respectiv 1 septembrie 2002.De asemenea, dispoziţiile art. 1, 2 şi 3 din ordonanţă sunt constituţionale deoarece, faţă de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, au caracter de normă specială, sens în care atribuţiile şi actele emise de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie sunt în consens cu cele ale oricărui parchet. Din acest punct de vedere nu există prevederi care să contravină art. 130 din Constituţie devenit art. 131 din Constituţia republicată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, iar potrivit art. 31 alin. (3) „Parchetul Naţional Anticorupţie va începe să funcţioneze pe data de 1 septembrie 2002”. În acest context, consideră că excepţia de neconstituţionalitate, invocată de autorul excepţiei pe motiv că ordonanţa nu a fost aprobată de Parlament, rămâne fără obiect.Referitor la celelalte prevederi contestate de autorul excepţiei, Guvernul opinează că, potrivit art. 125 alin. (3) [devenit art. 126 alin. (2) ca urmare a aprobării Legii de revizuire a Constituţiei şi a republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003] şi art. 128 [devenit art. 129] din Constituţie, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale. De altfel, în chiar cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 se face trimitere la completarea dispoziţiilor acesteia atât cu prevederile Codului de procedură penală, cât şi cu prevederile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.Avocatul Poporului apreciază că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. Or, art. 114 alin. (4) [devenit art. 115 alin. (4)] din Constituţie nu prevede o asemenea limitare.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 51 [încorporat în art. 1 alin. (5)] şi ale art. 130 [devenit art. 131] din Legea fundamentală consideră că dispoziţiile art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu contravin cu nimic dispoziţiilor invocate, deoarece Parchetul Naţional Anticorupţie a fost înfiinţat şi îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în baza aceloraşi principii constituţionale ca şi Ministerul Public. Constituţia nu face distincţie între anumite tipuri de parchete, ci se referă generic la ele, ca instituţii în care îşi desfăşoară activitatea procurorii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, modificată şi completată ulterior prin Legea nr. 161/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, şi are următorul conţinut:– Art. 1: "(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează, la nivel naţional, Parchetul Naţional Anticorupţie, care funcţionează pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie.(2) Parchetul Naţional Anticorupţie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei. … (3) Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, este condus de un procuror general şi este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. … (4) Parchetul Naţional Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."; … – Art. 2: "Parchetul Naţional Anticorupţie este independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.";– Art. 3: "(1) Atribuţiile Parchetului Naţional Anticorupţie sunt următoarele:a) efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi în prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie; … b) conducerea, supravegherea şi controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziţia procurorului de către ofiţerii de poliţie judiciară aflaţi sub autoritatea exclusivă a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie; … c) conducerea, supravegherea şi controlul activităţilor de ordin tehnic ale urmăririi penale, efectuate de specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie; … d) studierea cauzelor care generează şi a condiţiilor care favorizează corupţia, elaborarea şi prezentarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei penale; … e) elaborarea raportului anual privind activitatea Parchetului Naţional Anticorupţie şi prezentarea acestuia în faţa Parlamentului, nu mai târziu de primul trimestru al anului viitor; … f) constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul faptelor de corupţie. … (2) Parchetul Naţional Anticorupţie exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile procedurale prevăzute de lege, în cauzele privind infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa sa. … (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie emite ordine." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 114, 130 şi 51 din Constituţie. În urma aprobării Legii de revizuire a Constituţiei şi a republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate au următorul conţinut:– Art. 115: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. … (5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1). … (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. … (7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3). … (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei."; … – Art. 131: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii. … (3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii."; … – Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, sens în care este nefondată susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 din Legea fundamentală referitoare la delegarea legislativă.Este neîntemeiată şi critica privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 131, prin faptul că Parchetul Naţional Anticorupţie a fost conceput ca o structură autonomă în cadrul Ministerului Public, "independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea", întrucât o asemenea autoritate nu ar fi prevăzută nici în Constituţie, nici în Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, „Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii”, condiţii care au stat şi la fundamentarea organizării şi funcţionării Parchetului Naţional Anticorupţie. Faptul că în art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevăzut că Parchetul Naţional Anticorupţie este independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă aceste instanţe nu justifică susţinerea că textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivă, având în vedere şi prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor, legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, se poate constata că dispoziţia legală criticată nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate şi o subliniere a naturii juridice a Parchetului Naţional Anticorupţie, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infracţiunilor de corupţie.De altfel, independenţa acestei noi structuri în raport cu instanţele judecătoreşti este specifică tuturor parchetelor, care, potrivit art. 32 din Legea pentru organizarea judecătorească, "sunt independente faţă de instanţele judecătoreşti".Curtea constată că referirea autorului excepţiei la prevederile art. 51 încorporat în art. 1 alin. (5) din Constituţie este nepertinentă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) şi art. 115, art. 131 şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobată şi modificată prin Legea nr. 503/2002, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Maria Valerica Iacob în Dosarul nr. 9.024/2002 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICĂ BULAIMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește