DECIZIE nr. 420 din 26 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 şi art. 145^1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 şi art. 145^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că se critică omisiuni de reglementare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.087/64/2008, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145^1 şi art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Muntean.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţă, următoarele:– art. 141 din Codul de procedură penală nu enumeră exhaustiv soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţe, în faza judecăţii, în privinţa măsurilor preventive şi stabileşte că anumite încheieri pronunţate în această materie nu sunt supuse niciunei căi de atac; de asemenea, lipsa din această reglementare a referirilor la măsura obligării de a nu părăsi ţara încalcă Legea fundamentală;– art. 145^1 din Codul de procedură penală este neconstituţional, deoarece nu prevede o durată maximă a măsurii preventive în faza judecăţii, instituind, în mod injust, un tratament inegal între persoanele cercetate, ale căror dosare se află în faza de urmărire penală (pentru care textul criticat reglementează durata maximă) şi cele ale căror cauze se află în faza de judecată, privându-le, pe acestea din urmă, de o prevedere legală expresă, privitoare la încetarea de drept a măsurii restrictive de libertate;– art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedură penală nu reglementează toate situaţiile ce pot apărea în perioada aplicării măsurilor preventive neprivative de libertate, nefăcând referire la încheierile ce sunt pronunţate în legătură cu cererile inculpaţilor de încuviinţare a suspendării aplicării măsurii preventive.Curtea de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 141, art. 145 alin. 2^3 şi art. 145^1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 141 (Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive): "Încheierea dată în prima instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare.";– Art. 145 (Conţinutul măsurii) alin. 2^3: "Dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţă sau încheiere motivată. Dispoziţiile alin. 21 şi alin. 22 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 145^1 (Obligarea de a nu părăsi ţara): "Măsura obligării de a nu părăsi ţara constă în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus aceasta măsură.Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligării de a nu părăsi ţara."Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 – Dreptul la apărare şi art. 25 – Libera circulaţie, cu raportare la art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului acesteia vizează, în esenţă, omisiuni de reglementare, acesta susţinând că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu cuprind fie enumerarea exhaustivă a soluţiilor ce pot fi pronunţate de instanţe, în faza judecăţii, în privinţa măsurilor preventive (art. 141 din Codul de procedură penală), fie nu prevăd o durată maximă a măsurii preventive în faza judecăţii (art. 145^1 din Codul de procedură penală), fie nu reglementează toate situaţiile ce pot apărea în perioada aplicării măsurilor preventive neprivative de libertate (art. 145 alin. 2^3 din Codul de procedură penală).Or, examinarea criticii de neconstituţionalitate având ca obiect omisiuni sau imperfecţiuni legislative nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141, art. 145 alin. 2^3 şi art. 145^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Muntean în Dosarul nr. 1.087/64/2008 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește