DECIZIE nr. 420 din 11 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni



Costică Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti Secţia I penală în Dosarul nr. 1.553/2003.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece legislaţia constituţională nu consacră un drept la graţiere, iar legiuitorul are deplina libertate de a stabili condiţiile concrete în care o persoană poate beneficia de actul de clemenţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.553/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.Excepţia a fost ridicată din oficiu, în dosarul de mai sus, de instanţa de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece limitează graţierea la pedeapsa închisorii şi la sancţiunea închisorii contravenţionale, excluzând în mod inechitabil de la beneficiul actului de clemenţă persoanele cărora, ca urmare a înlocuirii răspunderii penale cu răspunderea cu caracter administrativ prevăzută de art. 90-91 din Codul penal, li s-a aplicat o sancţiune "de aceeaşi natură juridică, respectiv amenda administrativă, şi care este o măsură mult mai blândă decât prima arătată".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi în faţa autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, trebuie interpretate în legătură cu art. 4 din Constituţie, în care sunt prevăzute criteriile egalităţii în drepturi, şi anume rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere şi origine socială. În raport cu aceste criterii, art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 543/2002 nu creează nici privilegii, nici discriminări, neîncălcând vreunul din criteriile egalităţii în drepturi enumerate în art. 4 din Constituţie, dispoziţiile legii de graţiere fiind aplicabile tuturor persoanelor care au fost sancţionate cu închisoare contravenţională până la data publicării legii în Monitorul Oficial al României.De asemenea, arătăm că interpretarea dată de către autoarea excepţiei principiului egalităţii în faţa legii este în vădită contradicţie cu modul în care a statuat Curtea Constituţională în numeroase rânduri. Astfel, în Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curţii Constituţionale se arată, printre altele, că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite”.Avocatul Poporului apreciază că stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiază sau a altor sancţiuni care se înlătură, precum şi a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.Astfel, criteriile de acordare a graţierii, precum şi exceptările pot viza pedeapsa aplicată, natura infracţiunilor săvârşite sau persoana condamnatului (în cazul de faţă, atitudinea acesteia după săvârşirea infracţiunii, şi anume sustragerea de la executarea pedepsei închisorii, a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale), fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situaţii identice.Totodată menţionează că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi condamnaţii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază de graţiere ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii deopotrivă, în raport de natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 şi 6 din Legea nr. 543/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 726 din 4 octombrie 2002, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2003, şi au următorul conţinut:Art. 5: "Sancţiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru contravenţii nu se mai execută.";Art. 6: "Graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii, a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancţiunii contravenţionale, deoarece s-au sustras de la executarea acestora, precum şi celor care au început executarea, dar ulterior s-au sustras."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:Art. 4 alin. (2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 şi 6 din Legea nr. 543/2002 stabilesc anumite condiţii pentru aplicarea graţierii unor sancţiuni cu închisoare şi a unor sancţiuni contravenţionale.Graţierea colectivă constituie un act de clemenţă pe care legiuitorul îl adoptă, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituţie, republicată, în scopul înlăturării executării sancţiunilor juridice aplicate pentru comiterea unor fapte penale sau contravenţionale.În exercitarea competenţei sale, legiuitorul are deplina libertate de a stabili condiţiile graţierii, referitoare la oricare dintre elementele răspunderii juridice, şi anume categoriile de fapte antisociale pentru care s-au aplicat pedepse sau alte sancţiuni (infracţiuni sau contravenţii), categoriile de sancţiuni aplicate făptuitorilor şi cuantumul acestora, persoana făptuitorilor şi forma de vinovăţie reţinută în sarcina lor (intenţie, culpă), precum şi cu privire la alte elemente privind limitele graţierii (totală sau parţială) şi consecinţele comiterii unor noi fapte antisociale de către persoanele care au beneficiat de actul de clemenţă.Problema aplicării principiului egalităţii în faţa legii nu se poate pune decât în cadrul normativ menţionat, în care graţierea trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu faţă de toate persoanele care îndeplinesc condiţiile stabilite prin legea de graţiere.Curtea Constituţională nu are competenţa să mărească sau să restrângă limitele graţierii, stabilite prin legea adoptată de Parlament, şi nici nu poate să constate că se impunea graţierea altor categorii de sancţiuni, pentru că, dacă ar proceda în acest mod, s-ar substitui puterii legiuitoare, ceea ce ar contraveni principiilor statului de drept, consacrate prin Constituţie.Aşadar, este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei, în sensul că omiterea de la beneficiul graţierii a persoanelor cărora li s-au aplicat sancţiuni administrative în conformitate cu dispoziţiile art. 91 din Codul penal este neconstituţională.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4), art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 6 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 1.553/2003 al aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICĂ BULAIMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește