DECIZIE nr. 42 din 4 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Dumitru Sibian în Dosarul nr. 16.056/2001 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal sunt prezenţi Maria Rădulescu, Ana Florina Rădulescu, Luminita Rădulescu şi Bogdan Rădulescu, lipsind autorul excepţiei, precum şi primarul general al municipiului Bucureşti, Societatea Comercială "Apolodor" – S.A. din Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 324C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este identic cu cel al cauzei menţionate.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Părţile prezente nu se opun conexarii.Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 324C/2002 la Dosarul nr. 287C/2002, care este primul înregistrat.Părţile prezente solicita respingerea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii textului legal criticat Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 30 aprilie 2002 şi din 20 iunie 2002, pronunţate în dosarele nr. 16.056/2001 şi nr. 6.480/2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Dumitru Sibian şi Sevastita Sulica.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor art. 24 şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât „reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de apărare pe cale comuna”. Potrivit opiniei autorilor excepţiei, în acest fel „se acordă unei persoane posibilitatea de a formula cerere de evacuare pe cale de ordonanţa preşedinţială”.Instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind nefondata. Astfel cum se precizează în Încheierea din 30 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 16.056/2001, "chiriaşul nu poate avea, în acelaşi timp, şi calitatea de proprietar al imobilului, iar în speta pârâtul – fost chiriaş – a avut aceasta calitate, dar a pierdut-o, întrucât contractul sau de vânzare-cumpărare încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 a fost desfiinţat prin hotărâre judecătorească”. În opinia instanţei, aceasta este explicatia criticii de neconstituţionalitate a textului în baza art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece autorul excepţiei pretinde ocrotirea dreptului sau de proprietate asupra locuinţei fără a tine seama de faptul ca acest drept nu-i mai aparţine, fiind pierdut în justiţie. Instanţa considera, tot astfel, ca nici critica privind violarea dreptului la apărare nu este intemeiata.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul arata ca textul legal criticat nu contravine prevederilor constituţionale. Textul art. 11 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă nu numai că nu încalcă dreptul de proprietate, dar permite, în egala măsura, atât proprietarului sa intervină în justiţie pentru apărarea dreptului sau, cat şi locatarului să îşi facă apărările corespunzătoare faţă de cererile proprietarului. Se arata ca prin intermediul art. 11 alin. (2) este sancţionată atitudinea chiriaşului sau a fostului chiriaş care, prin refuzul nejustificat de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul căruia i s-a restituit imobilul, foloseşte în mod abuziv locuinta.De asemenea, Guvernul arata că nu poate fi susţinută nici opinia autorului excepţiei potrivit căreia folosirea procedurii ordonanţei preşedinţiale ar încalcă dreptul la apărare, deoarece, în realitate, aceasta face parte din ansamblul procedurii judiciare stabilite prin lege.Avocatul Poporului arata ca instituirea unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, nu creează privilegii şi discriminări între cetăţeni, ci pur şi simplu, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, confirma intenţia legiuitorului de a întări dreptul de proprietate privată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, potrivit cărora: „Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.”Criticile de neconstituţionalitate vizează încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor cuprinse în art. 24 şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca textul legal criticat recunoaşte proprietarului dreptul de a cere în justiţie evacuarea necondiţionată, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a locatarilor, cu plata de daune-interese, dacă aceştia din urma nu răspund sau refuza nejustificat solicitarea ce le este adresată de a încheia un nou contract de închiriere. Întrucât, prin ipoteza, este vorba despre exercitarea de către proprietar a dreptului sau de proprietate asupra locuinţei – drept atestat printr-o hotărâre judecătorească definitivă -, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 reprezintă, neîndoielnic, o formă de protecţie a proprietăţii private, iar nu o violare a acestei proprietăţi, astfel cum pretind autorii excepţiei.De altfel, examinând dosarele cauzei, Curtea observa ca problema dreptului de proprietate al pârâtului (în speta, chiriaş) asupra locuinţei a făcut obiectul unui proces anterior, pe care acesta l-a pierdut. Asa fiind, invocarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie ca temei al criticii având ca obiect art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu are nici o concludenta.Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, şi Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, ca reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietăţii.Pe de altă parte, nici o prevedere constituţională nu se împotriveşte completării unor dispoziţii de procedura civilă cuprinse în lege cu o noua ipoteza, referitoare la ordonanţa preşedinţială.Fiind vorba despre o ordonanţa de urgenţă a Guvernului, chestiunea de a şti dacă normele de procedura civilă ţin de domeniul legii organice nu are importanţa. În acest sens Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat ca interdicţia reglementării prin ordonanţa în domenii rezervate legii organice nu este aplicabilă ordonanţei de urgenta a Guvernului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Dumitru Sibian în Dosarul nr. 16.056/2001 şi de Sevastita Sulica în Dosarul nr. 6.480/2002 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește