DECIZIE nr. 42 din 14 martie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Morarit Service” – S.A. Craiova în Dosarul nr. 3.166/1999 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde avocat Ida Schottek pentru Societatea Comercială "Morarit Service" – S.A. Craiova, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei arata ca dispoziţia cuprinsă în art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 este neconstitutionala, întrucât încalcă prevederile imperative ale art. 16, 21 şi 24 din Constituţie. Motivul ridicării excepţiei a fost determinat de situaţia dificila în care se afla societatea comercială pe care o reprezintă ca urmare a numărului mare de litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, al căror obiect îl constituie revendicarea de către foştii proprietari sau succesorii acestora a morilor din judeţul Dolj, mori care au intrat în administrarea acestei societăţi comerciale în temeiul Legii naţionalizarii nr. 119/1948. Ca urmare a acestor litigii multe dintre acţiunile în revendicare au fost admise de instanţele de fond, astfel încât Societatea Comercială „Morarit Service” – S.A. Craiova a atacat cu apel aceste hotărâri, pentru care a fost obligată sa plătească taxa judiciară de timbru, pe fondul unui tratament juridic inegal în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei judiciare de timbru de către cei care o acţionează în justiţie. În aceste condiţii, principii constituţionale precum egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apărare sunt, pentru societatea comercială în cauza, grav incalcate. Totodată se mai precizează ca societatea are capital integral privat, astfel ca drepturile celor peste 3.400 de acţionari sunt grav afectate, în condiţiile în care buna-credinţa a acestora în cumpărarea de acţiuni scoase la vânzare de stat este o dovadă certa a încrederii lor în calitatea statului de fost proprietar. Se mai arata, de asemenea, ca pentru aprecierea temeiniciei motivelor invocate trebuie să se retina faptul ca suma de 3.112.500 lei fixată de instanţa de apel pentru plata taxei judiciare de timbru nu are un caracter modic, întrucât, asa cum s-a arătat anterior, numărul mare de litigii ridica nivelul taxei de timbru la sume considerabile, mai ales ca, potrivit principiului disponibilităţii, valoarea imobilelor cu destinaţie de moara este lăsată la aprecierea libera a reclamanţilor. Aceasta este o precizare pe care o considera necesară, întrucât răspunsul primit de la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj, Administraţia Financiară a Municipiului Craiova – potrivit căruia „nu se acordă înlesniri la plata obligaţiilor bugetare sub 100 milioane lei pentru persoane juridice” – nu a ţinut cont de numărul mare de litigii pe care îl are societatea comercială autoare a excepţiei. De aceea se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul de lege criticat este în concordanta cu dispoziţiile constituţionale invocate de autor, adică art. 16, 21 şi 24. Faptul ca prin art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, modificată, au fost scutiţi de la plata taxei de timbru numai proprietarii şi succesorii acestora care revendica bunurile confiscate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu creează o inechitate, deoarece legiuitorul a avut în vedere ca revendicarea bunurilor confiscate constituie o măsura reparatorie faţă de proprietarii lor iniţiali. De altfel, textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se constant în sensul constituţionalităţii acestuia. În consecinţa, se solicita respingerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.166/1999, Tribunalul Dolj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Morarit Service” – S.A. Craiova.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera excepţia ridicată ca fiind neîntemeiată, deoarece în practica Tribunalului Dolj acest text de lege a fost interpretat în sensul că numai proprietarii sau succesorii acestora beneficiază de scutirea prevăzută de lege, iar nu şi persoanele juridice sau statul de la care se revendica respectivele imobile, plecandu-se de la teza ca, dacă voinţa legiuitorului ar fi fost în sensul de a scuti de la plata taxei judiciare de timbru toate părţile implicate în asemenea litigii, era necesar să fie prevăzut acest lucru în textul de lege menţionat. Or, prin acest text de lege se face referire expresă la cererile principale, precum şi la cererile accesorii şi incidente "introduse de proprietari sau succesorii acestora". În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi participanţi în astfel de cauze, se considera ca obligaţia de a plati taxa de timbru nu este contrară prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, întrucât accesul liber la justiţie nu presupune şi gratuitatea acesteia. Justiţia este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, din contribuţii ale cetăţenilor. În acest sens este echitabil ca o parte din cheltuielile respective să fie suportate de cei care recurg la acest serviciu, iar aceasta se realizează prin plata taxelor de timbru. Pe de altă parte, nu se poate susţine ca prin aceste dispoziţii legale se aduce atingere şi altor principii constituţionale, cum sunt egalitatea în drepturi şi garantarea dreptului la apărare, întrucât, potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei părţi din cheltuielile pe care le implica serviciul public al justiţiei, poate fi recuperată de la partea care cade în pretenţii, inglobandu-se în cheltuielile de judecată. Sub un alt aspect, se arata în continuarea opiniei instanţei judecătoreşti, obligativitatea plăţii taxei de timbru nu se poate confunda în nici un mod cu lipsirea societăţii comerciale respective de dreptul la apărare. În acest sens se poate observa din actele de la dosarul cauzei ca toate cererile formulate de Societatea Comercială "Morarit Service" – S.A. Craiova sunt întocmite de consilierul juridic al societăţii comerciale.În punctul de vedere al Guvernului se arata, pe de o parte, ca voinţa legiuitorului rezultă clar din textul citat, în sensul că numai proprietarii sau succesorii acestora beneficiază de scutirea prevăzută. De altfel, se considera ca textul criticat este în deplina concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care statuează în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face "prin lege", dându-se astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii. Pe de altă parte, se arata că nu se poate susţine ca obligaţia de a plati taxa de timbru este contrară art. 21 alin. (1) din Constituţie, care prevede accesul oricărei persoane la justiţie pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. Alin. (2) al aceluiaşi articol dispune ca nici o lege nu poate îngrădi acest drept. Astfel, trebuie remarcat faptul ca acest text constituţional nu prevede gratuitatea justiţiei şi nici interdicţii cu privire la taxele în justiţie. De asemenea, acest text trebuie raportat şi la dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "[…] taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat […] se stabilesc numai prin lege". Rezultă deci ca legiuitorul ordinar este competent sa dispună în acest domeniu. În spete asemănătoare, în care se criticau dispoziţiile referitoare la taxele judiciare de timbru, Curtea Constituţională s-a pronunţat (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, precum şi prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996) în sensul că "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acestuia", justiţia fiind un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii. Totodată, în punctul de vedere al Guvernului se mai menţionează că, în temeiul art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.În concluzie, Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Acest text de lege scuteşte de la plata taxelor judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: „cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca prevederile criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Textele constituţionale invocate de autor au următorul cuprins:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Examinând criticile formulate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 16 alin. (3), precum şi ale art. 24 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţa în cauza.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea constata ca art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, prevăzând scutiri de taxe, înlesneşte introducerea acţiunilor în justiţie pentru repararea abuzurilor săvârşite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin confiscarea unor bunuri proprietate privată, înlesnire ce nu contravine nici unuia dintre textele constituţionale invocate de autorul excepţiei şi, în consecinţa, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Morarit Service” – S.A. Craiova în Dosarul nr. 3.166/1999 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește