Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 330 din 16 mai 2007
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. c), art. 88^1 şi art. 89 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 lit. c), ale art. 89 alin. (2) şi (3), precum şi ale art. 88^1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Sandu Tănăsache şi Marian Constantin în Dosarul nr. 1.070/54/2007 al Curţii de Apel Craiova Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că susţinerile autorilor excepţiei sunt contrazise chiar de textul legii criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.070/54/2007, Curtea de Apel Craiova Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 lit. c), ale art. 89 alin. (2) şi (3), precum şi ale art. 88^1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Sandu Tănăsache şi Marian Constantin într-o cauză având ca obiect executarea unui mandat de arestare european.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 79 alin. (1) lit. c) din lege nu permite cunoaşterea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive de către autoritatea judiciară emitentă şi nu prevede că mandatul de arestare să fi fost dispus de un judecător. Persoana supusă unui asemenea mandat nu este ascultată, nu are calitatea de învinuit şi nu cunoaşte motivarea cererii de arestare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 88^1 din lege, se apreciază că acestea încalcă art. 15 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că dispoziţiile titlului III din lege se aplică pentru fapte săvârşite sine die. Se mai arată că art. 89 alin. (2) din lege este neconstituţional, întrucât persoana solicitată nu poate lua la cunoştinţă motivele reţinerii şi învinuirii decât în momentul prezentării în faţa instanţei. Totodată, în condiţiile existenţei mandatului european de arestare, dar în lipsa posibilităţii instanţei de judecată de a verifica dacă există probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă penală, se încalcă dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie a persoanei, aplicarea acestor garanţii procedurale rămânând la liberul arbitru al statului care solicită predarea în stare de arest.Curtea de Apel Craiova – Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată că nu este încălcat dreptul la apărare, având în vedere că persoanele solicitate au dreptul să îşi formuleze apărările şi să îşi dovedească nevinovăţia în faţa statului solicitant, în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu. Totodată, încheierea prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate este supusă căii de atac a recursului. Instanţa apreciază că nici art. 23 alin. (8) din Constituţie nu este încălcat, având în vedere că instanţa de judecată este obligată să informeze persoana solicitată asupra existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale. De altfel, şi prin ordonanţa de reţinere persoanei solicitate i se aduc la cunoştinţă motivele reţinerii şi existenţa mandatului european de arestare, precum şi faptele pentru care s-a dispus această măsură.Se mai susţine că Legea nr. 302/2004 este un act normativ la care face referire art. 23 alin. (2) din Constituţie, astfel încât nu poate exista vreo contrarietate între cele două texte.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 79 lit. c), ale art. 88^1 şi ale art. 89 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004. Curtea observă că, în realitate, autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din lege, iar prevederile art. 89 alin. (2) şi (3), precum şi ale art. 88^1 din Legea nr. 302/2004 au fost modificate, respectiv introduse, prin Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea art. 79 alin. (1) lit. c), ale art. 88^1 şi ale art. 89 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 79 alin. (1) lit. c): "(1) Mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii: […]c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 81 şi art. 85 din prezenta lege; […]". … Art. 81 şi 85 din lege se referă la obiectul şi condiţiile emiterii mandatului european de arestare, respectiv la faptele care dau loc la predare.– Art. 88^1 : "(1) De îndată ce curtea de apel primeşte un mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, preşedintele secţiei penale repartizează cauza, în condiţiile prevăzute de lege, unui complet format din doi judecători.(2) Instanţa verifică dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1). … (3) Dacă informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru luarea unei hotărâri privind predarea, instanţa solicită de urgenţă autorităţii judiciare emitente informaţiile suplimentare necesare şi fixează un termen limită pentru primirea acestora, ţinând cont de termenele maxime prevăzute la art. 95. … (4) Autoritatea judiciară emitentă poate oricând, din proprie iniţiativă, să transmită orice informaţie pe care o consideră utilă. … (5) Dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile necesare şi este tradus potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (4), instanţa solicită procurorului general de pe lângă curtea de apel să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea acesteia în faţa instanţei."; … – Art. 89 alin. (2) şi (3): "(2) Instanţa informează persoana solicitată asupra existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale.(3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (2), (8), (11) privind cazurile şi procedura percheziţionării, arestării sau reţinerii, aducerea la cunoştinţă a motivelor reţinerii sau arestării, respectiv prezumţia de nevinovăţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, se apreciază că sunt încălcate atât prevederile Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI, cât şi unele dispoziţii ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume art. 5 paragrafele 1 şi 4 privind dreptul la libertate şi siguranţă, precum şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Autorii excepţiei pornesc de la o premisă greşită, şi anume faptul că instanţa de executare trebuie să se pronunţe cu privire la temeinicia măsurii dispuse de autoritatea judiciară străină. Mandatul european de arestare este o măsură concretă care implementează principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în domeniul dreptului penal. În logica Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, care este implementată la nivel naţional prin Legea nr. 302/2004, autoritatea judecătorească a statului membru în care persoana a fost arestată poate hotărî predarea acesteia, deci nu să se pronunţe cu privire la temeinicia măsurii preventive sau a hotărârii judecătoreşti pronunţate în statul solicitant.Curtea reţine că art. 79 alin. (1) lit. c) din lege prevede anumite elemente de conţinut ale mandatului european de arestare, respectiv indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect. Totodată, acelaşi text prevede că se emite mandat european de arestare în condiţiile art. 81 – şi anume, în cazul urmăririi penale sau judecăţii, sancţionarea faptei respective de legea română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în cazul executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni – şi art. 85 din lege, fapte care dau loc la predare. Aceste dispoziţii legale nu cuprind nicio încălcare a textelor constituţionale invocate, permiţând cunoaşterea efectivă de către persoanele solicitate a hotărârii judecătoreşti care a stat la baza mandatului european. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile procesuale existente. Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007*), nepublicată încă, a stabilit că judecătorul român va hotărî asupra arestării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat respectarea condiţiilor necesare referitoare la emiterea mandatului european de arestare._____________Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 400 din 24 aprilie 2007 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 4 mai 2007.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie în susţinerea criticii de neconstituţionalitate a art. 88^1 din lege, Curtea reţine că acestea nu au nicio incidenţă cu privire la textul legal menţionat, având în vedere că textul legal criticat se referă strict la activitatea instanţei de judecată şi măsurile pe care aceasta le poate dispune, şi nu la drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi sau la obligaţiile prevăzute de acestea.Curtea reţine că nici dispoziţiile art. 89 alin. (2) şi (3) din lege nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, persoana solicitată, la momentul reţinerii, ia cunoştinţă de motivele care stau la baza acestei măsuri, urmând ca instanţa să o informeze asupra existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale. În măsura în care se constată existenţa mandatului, instanţa va dispune arestarea persoanei solicitate şi va judeca cererea de predare în statul solicitant. Astfel, reţinerea şi arestarea se fac în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Constituţie, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 302/2004, derogatorie de la dreptul comun în materie. Prezumţia de nevinovăţie subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Deci nu se poate reţine în niciun caz încălcarea prevederilor constituţionale invocate.Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007, a stabilit că nu poate fi pus semnul egalităţii între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român în condiţiile Codului de procedură penală. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că măsura arestării provizorii dispusă în vederea executării unui mandat european de arestare îndeplineşte toate exigenţele unui proces echitabil, persoana supusă măsurii de predare având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil.Curtea reţine că dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză, iar prevederile art. 5 din Convenţie sunt întru totul respectate. În acest sens, art. 94^1 din lege prevede că încheierea prin care se ia măsura arestării preventive este supusă căii de atac a recursului. Totodată, Curtea reţine că, sub aspectele criticate de autorii excepţiei, legiuitorul român a implementat în mod exact prevederile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, preluând principiile şi liniile directoare care stau la baza acesteia.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. c), art. 88^1 şi art. 89 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Sandu Tănăsache şi Marian Constantin în Dosarul nr. 1.070/54/2007 al Curţii de Apel Craiova – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––