DECIZIE nr. 419 din 15 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, excepţie ridicată de Maria Sebe în Dosarul nr. 26.404/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de avocatul Oana Adina Diaconescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi partea Societatea Comercială "Apa Nova" – S.A. din Bucureşti, reprezentată prin avocatul Loredana Van de Waart, cu delegaţie depusă la dosar.Lipseşte partea Municipiul Bucureşti, prin primarul general, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. În acest sens, arată că prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea nr. 241/2006 instituie un drept de servitute gratuit, fapt ce aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei. Totodată, apreciază că instituirea acestei servituţi cu titlu gratuit este echivalentă cu scoaterea imobilului din circuitul civil.Reprezentantul Societatea Comercială "Apa Nova" – S.A. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, apreciază că prevederile legale criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (5) din Legea fundamentală, care prevăd că pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. De altfel, arată că, în repetate rânduri, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii unor prevederi legale similare celor din prezenta cauză, care instituie un drept de folosinţă gratuită asupra solului şi subsolului unei proprietăţi particulare pentru interes general, în domeniul gazelor şi energiei electrice, de exemplu deciziile nr. 72/2004 şi nr. 167/2004. În acest sens, depune note scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate vizează satisfacerea unui interes general al societăţii, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 26.404/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, excepţie ridicată de reclamanta Maria Sebe într-o cauză comercială având ca obiect obligaţia „de a face”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 241/2006 sunt neconstituţionale, prin faptul că instituie cu titlu gratuit un drept de servitute asupra proprietăţilor afectate de sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare, ceea ce încalcă art. 44 din Legea fundamentală, golind de conţinut şi de orice fel de ocrotire dreptul de proprietate privată. În acest context, apreciază că imposibilitatea folosirii terenului, potrivit nevoilor şi dorinţelor sale, echivalează cu scoaterea terenului din circuitul civil, în condiţiile în care, potrivit art. 44 alin. (4) şi (5) din Constituţie, executarea lucrărilor de interes general se poate face doar cu o justă despăgubire a proprietarului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Legea fundamentală, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, reglementarea criticată este în deplină concordanţă cu normele constituţionale, conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. În acest sens, arată că Legea nr. 241/2006 instituie, prin prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua, un drept de servitute a cărui exercitare asupra proprietăţilor afectate reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor, pentru satisfacerea unui interes general al comunităţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 29 iunie 2006, potrivit cărora:"Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenţei sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreţinerii şi exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăţilor afectate de sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestuia."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private "în condiţiile legii organice".Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz şi servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicţie cu art. 44 din Constituţie. Aşa fiind, dreptul de servitute instituit asupra proprietăţilor afectate de sistemele de alimentare cu apă şi canalizare reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunităţii.În acest context, referitor la posibilitatea restrângerii exerciţiului unui drept fundamental, cum ar fi dreptul de proprietate, în temeiul art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, Curtea Constituţională a statuat că „pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restricţii stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporţionalităţii înscris în art. 53 alin. (2) din Constituţie”.În această problemă s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în sensul că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport de scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat".Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, excepţie ridicată de Maria Sebe în Dosarul nr. 26.404/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește