DECIZIE nr. 418 din 18 iulie 2005

asupra sesizării de neconstituţionalitate a Legii privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical



În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, republicată, şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Preşedintele României, la data de 15 iunie 2005, a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical, asa cum a fost modificată ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 octombrie 2004.Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.988 din 17 iunie 2005 şi constituie obiectul Dosarului nr. 545A/2005.În sesizare sunt invocate următoarele aspecte de neconstituţionalitate:1. Încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Constituţie, referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Prevederile art. 22 din Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. Astfel, prevederile alin. (2) ale articolului menţionat, care reglementează constatarea prin hotărâre judecătorească a îndeplinirii condiţiilor impuse de lege pentru reproducerea umană asistată medical, hotărâre pe baza căreia se întocmeşte certificatul de naştere al copilului astfel conceput, stabilesc ca aceasta hotărâre devine definitivă şi irevocabilă din momentul confirmării sarcinii. Întrucât hotărârea judecătorească sta la baza întocmirii certificatului de naştere al copilului, în măsura în care, prin ipoteza, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reproducerea umană asistată medical, minorul în cauza ar avea de suferit din cauza unei situaţii juridice incerte, care i-ar pune în pericol statutul familial.2. Încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 26 privind viaţa intima, familială şi privată, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreştiLegea criticata consacra principiul potrivit căruia medicul dispune în mod suveran asupra dreptului unui cuplu de a beneficia de reproducerea umană asistată medical. Astfel, art. 12 alin. (1) prevede că "[…] echipa medicală pluridisciplinara a unităţii medicale care va efectua operaţiunile tehnico-medicale trebuie să […] verifice motivatia cuplului […]". Alineatele acestui articol sunt contradictorii, deoarece alin. (3) prevede că "Reproducerea umană asistată medical acorda medicului un rol fundamental în selecţionarea cuplurilor beneficiare […]" şi în "[…] aprecierea subiectiva a capacităţii cuplurilor de a fi părinţi", iar acest medic nu poate fi decât medicul ginecolog, potrivit alin. (4), care prevede: "Cererea cuplului poate fi confirmată sau infirmata de medicul ginecolog, după o luna de la data solicitării". Dispoziţiile art. 27 prevăd ca "Aplicarea fertilizarii în vitro este condiţionată de existenta unei motivatii terapeutice sau de procreatie […]. În situaţia unor cazuri speciale, medicul sau persoana va solicita avizul Comisiei de Bioetica din cadrul Ministerului Sănătăţii". Se considera ca aceste dispoziţii sunt contrare celor ale art. 21 şi art. 22 din aceeaşi lege, care prevăd modul în care se exprima consimţământul părţilor prin biroul notarului public, precum şi modul în care acesta devine valabil prin intermediul instanţei de judecată. Nu exista ratiune ca, după parcurgerea acestor proceduri, să se prevadă dreptul medicului de a aprecia capacitatea unei persoane de a deveni părinte, pentru ca "astfel se instituie o cenzura medicală asupra unei hotărâri judecătoreşti". În privinta medicului ginecolog, legea criticata prevede atribuţii pentru îndeplinirea cărora nu are pregătirea necesară, iar împotriva deciziei sale nu este prevăzută nici o cale de atac, aceasta având caracter absolut şi inatacabil. De altfel, în opinia autorului sesizării, acest medic nu poate fi considerat ca funcţionează ca o instanţa specializată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu s-a reglementat o procedură de judecată. În privinta deciziei menţionate, se prevede că numai "în cazuri speciale", pe care însă nu le defineste, aceasta poate fi "avizată" de către Comisia de Bioetica din cadrul Ministerului Sănătăţii. Medicul este competent să se pronunţe asupra sănătăţii reproducerii umane, care, în accepţiunea art. 3 lit. b) din lege, reprezintă "starea de bunastare fizica, mintală şi socială completa" a cuplurilor, care, potrivit art. 15 alin. (2) lit. d), trebuie să facă dovada – în faţa medicului – a unei vieţi comune stabile.3. Încălcarea art. 22 din Constituţie referitor la dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihicăa) Dispoziţiile art. 7 din legea criticata sunt contrare dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, "deci dreptului sau la integritate fizica şi psihică", pentru că nu reglementează criteriile de care trebuie să se ţină seama la consilierea dinaintea întreruperii cursului sarcinii, lasandu-se astfel posibilitatea unor impiedicari abuzive ale exercitării dreptului persoanei la integritate fizica, în condiţiile în care vârsta de 14 săptămâni a sarcinii reprezintă un termen absolut pentru întreruperea voluntara a cursului sarcinii, iar consilierea poate să se prelungească peste acest termen. "Lipsa de claritate şi predictibilitate a legii pot duce la imposibilitatea de a efectua întreruperea de sarcina". … b) Acelaşi drept este încălcat şi prin dispoziţiile art. 21 lit. d), care reglementează obligaţia imperativa ce îi revine mamei purtătoare sau surogat de a cere acordul soţului sau cu privire la păstrarea sau nu a sarcinii. "Or, o neînţelegere a soţilor într-o astfel de problema poate, cel mult, dacă ei considera necesar, sa constituie o cauza de divorţ, fiind excesiv şi neconstitutional sa condiţioneze dreptul unui individ de a dispune de propria sa persoana de acordul altuia". … c) Astfel cum este redactat textul cuprins la art. 21 alin. (2) din lege contravine dispoziţiilor art. 22 din Constituţie, dat fiind ca este obligatorie consilierea "în vederea întreruperii terapeutice a sarcinii şi nu în vederea luării, de către mama, a unei decizii informate". … d) Prevederile alin. (2) şi (3) ale art. 32 din Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical, prin faptul ca dispun sancţionarea derizorie a unor fapte antisociale grave, nu mai apara în mod corespunzător valorile ocrotite de Constituţie, contravenind astfel dispoziţiilor art. 22 şi 26 din Legea fundamentală. Dispoziţiile legale amintite prevăd ca manipularile genetice pe embrioni şi comerţul cu embrioni constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu amendă penală, în timp ce noul Cod penal sancţionează comiterea acestor infracţiuni cu pedepse privative de libertate. În plus, "legea criticata considera contravenţii şi deci dezincrimineaza fapte precum prelevarea de gameti fără consimţământ, violarea confidenţialităţii datelor privind donarile, nedepistarea bolilor transmisibile sau infectioase, producerea abuzivă de embrioni, traficul de gameti şi efectuarea de proceduri de inseminare fără consimţământ ori fără autorizaţiile cerute de lege". Faptele menţionate, "chiar dacă nu sunt incriminate în prezent, constituie modalităţi de săvârşire a unor infracţiuni, precum divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vătămarea corporală". … 4. Legea criticata pentru neconstituţionalitate încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse la art. 26 referitor la viaţa intima, familială şi privată, art. 29 referitor la libertatea conştiinţei şi art. 33 referitor la accesul la cultura, deoarece nu reglementează confidenţialitatea sau neconfidenţialitatea anumitor caracteristici ale părinţilor naturali ai copilului. Şi aceasta, deoarece fiecare om are dreptul la păstrarea identităţii spirituale care, în cadrul familiei, se transmite copiilor, în calitate de descendenţi ai părinţilor. În lipsa acestei reglementări "se poate ajunge şi în cealaltă extrema, cea a practicilor eugenice nepermise, fiind interzis doar avortul selectiv al embrionilor în funcţie de sex".5. Dispoziţiile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi sunt incalcate, pe de o parte, prin discriminarea nepermisă între indivizi şi cupluri, iar pe de altă parte, prin norme contradictorii şi inexacte, care împiedica egalitatea cetăţenilor în faţa legii.A. Cu referire la prima modalitate de încălcare:Asa fiind, deşi legiuitorul a considerat ca prin definitia cuprinsă la art. 3 din lege a fost rezolvată lipsa distinctiei între individ şi cuplu în ceea ce priveşte accesul la asistenţa medicală, în cuprinsul legii se face referire exclusiv la cuplu, şi anume în: art. 3 lit. l), n), o) şi r), art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) şi d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) şi (4), art. 28 lit. a), art. 29 şi art. 30 alin. (2).Dispoziţiile art. 11, 18 şi 26 se referă la parteneri, fără a fi menţionat individul, ca titular al dreptului. Art. 11 lit. a) din legea criticata prevede, în plus, ca bărbatul şi femeia, pentru a beneficia de reproducerea umană asistată medical, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: "să fie vii, inseminarea artificiala a femeii cu sperma soţului decedat fiind interzisă", iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. d) din lege prevăd ca sunt interzise tehnicile de reproducere umană asistată medical constând în intervenţii de care să beneficieze cuplurile care nu pot să facă dovada unei vieţi comune stabile. Legea criticata creează un privilegiu pentru individul aflat într-un cuplu şi, totodată, o discriminare pentru individul care, nefiind în cuplu, nu poate beneficia de asistenţa medicală în vederea reproducerii umane.B. În ceea ce priveşte cea de-a doua modalitate de încălcare:a) Prin dispoziţiile art. 3 lit. p) din lege se defineste fertilizarea artificiala, prevăzându-se ca este "adoptat de mama beneficiara" copilul rezultat în urma acestei proceduri. Sintagma menţionată este utilizata în tot cuprinsul reglementării, or, legea criticata "a încercat sa consacre principiul stabilirii filiaţiei directe faţă de persoanele beneficiare şi nu al adoptării de către mama beneficiara". … b) Este reglementat confuz modul în care se stabilesc filiaţia copilului şi efectele acesteia, deoarece prin art. 22 alin. (2) din legea criticata se prevede că la baza întocmirii certificatului de naştere al copilului sta o hotărâre judecătorească, iar prin art. 25 din aceeaşi lege se prevede că filiaţia legitima se stabileşte prin simpla declaraţie a cuplului reproductiv, asistat medical. Astfel se aduce atingere art. 26 din Constituţie, referitor la viaţa intima, familială şi privată. … c) Dispoziţiile art. 25 alin. (2) din legea criticata se referă exclusiv la copilul născut în urma inseminarii artificiale conjugale, stabilind ca acesta are aceleaşi drepturi ca şi cel născut prin reproducere naturala, cu toate ca dispoziţiile art. 15 alin. (1) din legea criticata prevăd ca tehnicile de reproducere umană asistată medical sunt: inseminarea artificiala, fecundarea în vitro şi transferul de embrioni. … d) Reglementarea instituită prin dispoziţiile art. 8 alin. (3) din lege este confuza, deoarece este incert dacă dispoziţiile se referă la imposibilitatea exprimarii consimţământului sau a lipsei de validitate a unui asemenea consimţământ. Aceste dispoziţii au următorul cuprins: "Femeile gravide care au capacitatea de a-şi exprima consimţământul au dreptul la întreruperea voluntara a sarcinii în condiţii de siguranţă, după prealabilă consiliere şi asumare a consecinţelor actului medical. În situaţii speciale, precum incapacitatea legală sau biologica a gravidei, pentru întreruperea de sarcina este obligatorie înştiinţarea apartinatorilor legali sau decizia comisiei medicale". … De asemenea, faptul ca, în cazul femeii gravide incapabile să-şi exprime consimţământul, nu se condiţioneaza întreruperea sarcinii de existenta unui pericol în ceea ce priveşte viaţa sau sănătatea sa, creează posibilitatea săvârşirii unor abuzuri. Este, de asemenea, confuza sintagma "apartinatori legali", în raport cu prevederile constituţionale şi cu cele ale Codului familiei care se referă la părinţi şi ca reprezentanţi legali ai copilului.Oricum, părinţii, tutorii ori curatorii nu pot să solicite o alta opinie medicală, întrucât ei sunt doar înştiinţaţi despre iminenta întreruperii cursului sarcinii, fără să se precizeze termenul în care urmează să aibă loc.În final, autorul sesizării susţine ca "alaturarea celor două cauze de incapacitate, cea legală şi cea biologica, poate conduce la ideea ca se poate proceda la întreruperea sarcinii unei persoane fără capacitate de exerciţiu chiar împotriva voinţei sale expres exprimate, considerându-se ca aceasta exprimare nu este valabilă. Nici termenul de incapacitate biologica nu este clar, deoarece principalele cauze ale lipsei capacităţii de exerciţiu sunt biologice: imaturitatea vârstei, boala psihică etc.".În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.Guvernul României a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/3.805 C.P.T. din 27 iunie 2005, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea de neconstituţionalitate este intemeiata, pentru următoarele motive:Aspectele cuprinse în Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical sunt atent reglementate şi la nivel european şi internaţional, deoarece consecinţele majore pe care le determina o atare procedura impun o legislaţie exigenta şi clara.Legea supusă controlului conţine aspecte care nu sunt clar şi riguros reglementate şi, prin aceasta, sunt susceptibile de rezerve în ceea ce priveşte constituţionalitatea lor şi pot antrena dificultăţi majore în procesul aplicării.1. În economia legii nu este respectata o succesiune riguroasă a procedurilor reglementate, în funcţie de criterii logice şi functionale.Astfel, dispoziţiile art. 22 din lege, care reglementează constatarea prin hotărâre judecătorească a îndeplinirii condiţiilor privind reproducerea umană asistată medical, la alin. (1) prevăd ca, înainte de începerea acestor proceduri, cuplul reproductiv asistat medical trebuie să înainteze o cerere instanţei de judecată, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate îndeplinirea condiţiilor impuse de lege, iar la alin. (2) prevăd ca aceasta hotărâre devine definitivă şi irevocabilă din momentul confirmării sarcinii şi sta la baza întocmirii actului de naştere al copilului.Guvernul considera ca este necesar ca menţionată hotărâre judecătorească sa devină definitivă şi irevocabilă înainte de începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical. Şi aceasta, pentru ca actul de confirmare a sarcinii marcheaza reusita reproducerii umane asistate medical, "or aceasta procedura nu trebuie pornită decât după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă, deoarece numai din acel moment se constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru începerea procedurii de reproducere". Neclaritatile dispoziţiilor menţionate pot avea consecinţe negative asupra statutului juridic al viitorului copil, incalcandu-se astfel dispoziţiile prevederilor art. 49 din Constituţia României.2. Critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 26, art. 21 şi art. 126 din Constituţie este nefondata, deoarece dispoziţiile art. 12 din legea criticata "nu se referă la valabilitatea consimţământului părţilor dat la începerea procedurilor de reproducere, în sens larg, ci la o capacitate specifică acestui caz".3. Nu a fost corect evaluat nici gradul de pericol social al unor fapte dintre cele prevăzute în art. 14 din legea criticata pentru neconstituţionalitate, cum ar fi: producerea abuzivă de embrioni, donarea ilicită de embrioni, traficul de gameti, prelevarea de gameti fără consimţământ, amestecul de gameti etc. Aceste fapte pot constitui fie modalităţi de săvârşire a unor infracţiuni ca divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vătămarea corporală, fie infracţiuni distincte, cum ar fi crearea ilegala de embrioni umani şi clonarea. Or, "sancţionarea derizorie a unor asemenea fapte grave poate constitui o încălcare a prevederilor art. 22 şi art. 26 din Constituţie".4. Legea reglementează serviciile de sănătate a reproducerii umane numai din punct de vedere financiar. Guvernul apreciază ca pe o lacuna a legii nereglementarea modalităţilor de înfiinţare şi desfăşurare a activităţii unităţilor medicale care asigura reproducerea umană, ca şi a activităţii acestora.Preşedintele Camerei Deputaţilor şi cel al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţia României, precum şi ale art. 15 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor de lege atacate.Curtea constata ca obiectul sesizării de neconstituţionalitate formulate de Preşedintele României îl constituie o serie de dispoziţii din Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical, asa cum a fost modificată ca urmare a cererii de reexaminare din data de 14 octombrie 2004, considerate ca fiind neconstituţionale.1. Cu privire la critica prevederilor art. 22 alin. (2) din lege, considerate în contradictie cu dispoziţiile art. 49 din ConstituţieCurtea constata ca aceasta critica este intemeiata. Potrivit reglementării din alin. (1) al art. 22, începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical este condiţionată de prealabilă sesizare a instanţei de judecată, în vederea pronunţării unei hotărâri prin care se constata îndeplinirea condiţiilor legale obligatorii pentru antamarea unor asemenea proceduri; alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că respectiva hotărâre trebuie să devină definitivă şi irevocabilă din momentul confirmării sarcinii, în temeiul sau intocmindu-se certificatul de naştere al copilului conceput prin reproducere umană asistată medical. În mod corect se retine, în cuprinsul sesizării, cu referire la acest al doilea alineat, ca prin modul în care reglementează derularea procedurii judiciare în materie creează posibilitatea ca instanţa să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru antamarea procedurii, într-un moment în care existenta sarcinii este confirmată, ceea ce lipseşte practic de eficienta o asemenea constatare, în ceea ce priveşte continuarea procedurii, fiind însă de natura sa antreneze dificultăţi majore în definirea statutului juridic al copilului. Întrucât reglementarea cuprinsă în art. 22 alin. (2) din lege creează premisele naşterii unor copii al căror statut juridic este insuficient definit şi, deci, incert, Curtea constata ca aceasta este contrară prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: "Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor."Având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora dezbaterile Curţii Constituţionale au loc „atât asupra prevederilor menţionate în sesizare, cat şi asupra celor care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate”, Curtea considera ca finele de neconstituţionalitate evidenţiat priveşte în egala măsura ambele alineate ale art. 22 din lege, între care exista o strânsă dependenta. Astfel, prevederea din alin. (2), la care se referă sesizarea, nu este decât consecinţa prevederii deficitare din alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit căreia începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical este condiţionată numai de sesizarea instanţei, ceea ce ar lasă să se înţeleagă ca hotărârea în sine are caracter pur formal, instanţa neputând decât să constate îndeplinirea condiţiilor, în caz contrar consecinţele fiind cele evidentiate în sesizare.2. Referitor la critica ce vizează prevederile art. 12 şi cele ale art. 27 din lege, considerate în contradictie cu dispoziţiile art. 21, art. 26 şi art. 126 din ConstituţieExaminând aceste prevederi de lege, Curtea constata ca ele nu contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie deoarece ele nu fac decât sa dea expresie acestei prevederi constituţionale, prin instituirea competentei medicilor de a instrumenta în cadrul unei proceduri prealabile începerii activităţii propriu-zise de reproducere umană asistată medical. De altfel, cu acest prilej se urmăreşte informarea cuplului solicitant asupra unor realitati de care trebuie să ţină seama, în asa fel încât hotărârea lor de a apela la o asemenea modalitate de reproducere să fie luată în deplina cunoştinţa de cauza.În ceea ce priveşte critica referitoare la dreptul discretionar al medicului de a decide asupra cererii cuplului cu privire la utilizarea unei tehnici de reproducere umană asistată medical şi, mai ales, asupra caracterului irevocabil al unei atare decizii, Curtea retine ca se impune ca aceasta chestiune să fie transata nuantat. Prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile art. 21 şi art. 26 din Constituţie, deoarece o atare decizie, din punct de vedere formal, nu constituie un act de judecată, iar, pe fond, criteriile cu care operează medicul, luând o decizie, nu sunt sinonime cu cele avute în vedere la "rostirea dreptului" de către judecător, astfel încât părţile interesate sa beneficieze de liber acces la justiţie. Mai mult, instituirea controlului judiciar în aceasta materie ar insemna o încălcare a obligaţiei autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intima, familială şi privată.Asa fiind, Curtea constata ca dispoziţiile art. 12 şi cele ale art. 27 din lege sunt neconstituţionale în măsura în care nu instituie un organism de specialitate, cu atribuţii de control, care să poată fi sesizat de solicitanţii a căror cerere a fost respinsă.3. Referitor la prevederile art. 7, art. 21 alin. (1) lit. d), art. 21 alin. (2) şi art. 32 din lege, considerate în contradictie cu art. 22 alin. (1) din Constituţiea) Curtea Constituţională constata ca prevederile alin. (5) al art. 7 din legea criticata sunt constituţionale, deoarece arata cu suficienta claritate care sunt obiectivele informării, iar alin. (4) al aceluiaşi articol, cu toată redactarea sa deficitara, indica finalitatea acestei informări, şi anume de a asigura premisele unei optiuni în deplina cunoştinţa de cauza a femeii care solicită întreruperea de sarcina, exigenta în deplin acord cu principiul constituţional al dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică ale persoanei, prevăzut de dispoziţiile art. 22 din Constituţie. În ceea ce priveşte posibilitatea ca o atare consiliere să se prelungească dincolo de termenul de 14 săptămâni prevăzut de lege pentru întreruperea voluntara a sarcinii, făcând astfel imposibila efectuarea acesteia, Curtea retine ca o astfel de ipoteza nu se poate converti într-un fine de neconstituţionalitate a reglementării în raport cu prevederile art. 22 din Constituţie. Constituţionalitatea dispoziţiilor cuprinse la art. 7 alin. (6) din lege urmează să fie analizata distinct, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. … b) Curtea constata ca dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f) din legea criticata, potrivit cărora înainte de începerea procedurilor de reproducere umană asistată medical se va încheia un contract între mama purtătoare sau mama surogat şi cuplul reproductiv asistat medical, cuprinzând "clauze referitoare la avortarea sarcinii în lipsa unei indicaţii medicale, supravegherea medicală a mamei purtătoare sau a mamei surogat pe toată perioada sarcinii", sunt contrare dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Constituţia României, care statuează ca "Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". … Curtea constata ca dispoziţiile art. 5 din legea criticata sunt, de asemenea, neconstituţionale, întrucât ele garantează secretul informaţiilor ce ţin de latura intima a personalităţii umane, fiind astfel contrare dispoziitiilor art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, care consacra "dreptul la propria imagine".În acest sens, Curtea Constituţională constata ca, prin conţinutul lor, clauzele prevăzute de textul de lege analizat contravin ordinii morale, altfel spus, bunelor moravuri, în care viaţa şi sănătatea persoanei, precum şi a copilului conceput, dar încă nenascut, nu pot constitui obiectul unei tranzacţii, obligaţia constituţională a tuturor subiectelor de drept fiind aceea de a ocroti aceste valori.c) De asemenea, este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia modul în care este formulat art. 21 alin. (2) din lege ar releva neconstituţionalitatea reglementării acolo cuprinse în raport cu acelaşi text constituţional de referinţa, termenul de consiliere folosit de legiuitor nefiind apt, prin definiţie, sa impună o anumită conduita conformă, mama subiect al consilierii – pastrandu-şi libertatea de opţiune, dar în condiţiile unei constientizari a riscurilor pe care şi le asuma, prin refuzul unei întreruperi terapeutice a sarcinii. … d) Curtea constata ca este intemeiata critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi (3) din lege. Aceste dispoziţii prevăd ca manipularile genetice pe embrioni şi comerţul cu embrioni constituie infracţiuni care se pedepsesc cu amendă penală, spre deosebire de noul Cod penal care sancţioneaza aceste fapte cu pedepse privative de libertate. … Totodată, legea dezincrimineaza fapte cum sunt: prelevarea de gameti fără consimţământ, violarea confidenţialităţii datelor privind donarile, nedepistarea bolilor transmisibile sau infectioase, producerea abuzivă de embrioni, traficul de gameti şi efectuarea de proceduri de inseminare fără consimţământ ori fără autorizaţiile cerute de lege. Chiar dacă aceste fapte nu sunt incriminate explicit în prezent, ele constituie modalităţi de săvârşire a unor infracţiuni precum divulgarea secretului profesional, abuzul în serviciu ori vătămarea corporală. În opinia autorului sesizării, "sancţionarea derizorie a unor asemenea fapte grave constituie o încălcare a prevederilor art. 22 şi art. 26 din Constituţie, deoarece nu mai apara corespunzător valorile protejate de Legea fundamentală".Dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi (3) din legea criticata au următorul cuprins: "(2) Faptele prevăzute la art. 14, cu excepţia lit. d) şi f), constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 100.000.000 lei şi 300.000.000 lei. Manipularile genetice pe embrion şi comerţul cu embrioni constituie infracţiune şi se pedepsesc cu amendă penală cuprinsă între 100.000.000 lei şi 300.000.000 lei.(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) privind comerţul cu embrioni este săvârşită de personalul medical, amenda penală este cuprinsă între 200.000.000 lei şi 400.000.000 lei." … Curtea Constituţională constata ca legiuitorul a adoptat Codul penal prin Legea nr. 301/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, iar la „Capitolul IV – Crime şi delicte privind manipularea genetica” sunt incriminate următoarele fapte:– crearea ilegala de embrioni umani şi clonarea art. 195: "(1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreatia se pedepseşte cu închisoare stricta de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane, vii sau moarte."; … – sancţionarea tentativei – art. 196: "Tentativa la delictele prevăzute la art. 195 se pedepseşte.";– sancţionarea persoanei juridice – art. 197: "Persoana juridică se sancţionează pentru infracţiunile prevăzute în prezentul capitol."Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu se încadrează în politica penală a Parlamentului avută în vedere la elaborarea Codului penal, deoarece faptele prevăzute la art. 14, cu excepţia lit. d) şi f), sunt dezincriminate, fiind considerate contravenţii care se sancţionează cu amendă. Dispoziţiile art. 14 din legea criticata au următorul cuprins: "În domeniul reproducerii umane asistate medical sunt interzise următoarele activităţi:a) producerea abuzivă de embrioni; … b) lipsa de consimţământ în orice etapa a procedurii, precum şi lipsa autorizaţiilor necesare; … c) intermedierea înţelegerilor pentru maternitatea de substitutie; … d) manipularile genetice pe embrioni; … e) inseminarea post-mortem; … f) comerţul cu embrioni; … g) donarea ilicită de embrioni; … h) traficul de gameti; … i) prelevarea de gameti fără consimţământ; … j) amestecul de gameti; … k) violarea confidenţialităţii datelor privind donarile; … l) nedepistarea eventualelor boli transmisibile sau infectioase; … m) avortul selectiv al embrionilor de un anumit sex, prevăzut în reglementările internaţionale de bioetica." … Curtea constata ca faptele prevăzute, de exemplu, la art. 14 lit. a) şi e) din legea criticata constituie modalităţi de săvârşire a infracţiunilor citate din Codul penal şi, prin urmare, se impune ca legiuitorul sa califice în mod obiectiv faptele socialmente periculoase ca fapte penale şi prin menţinerea coerentei sancţiunilor penale în cadrul scării pedepselor. Prin urmare dispoziţiile art. 32 din lege sunt neconstituţionale în măsura în care acestea dezincrimineaza anumite fapte care, chiar dacă, de lege lata, nu sunt incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare, constituie modalităţi materiale concrete de săvârşire a altor infracţiuni incriminate ca atare, în prezent. Asa fiind, textul menţionat contravine prevederilor art. 22 privind dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică şi celor ale art. 26 din Constituţie, referitoare la viaţa intima, familială şi privată. În plus, Curtea retine ca legiferarea creării de fiinţe umane pe cale asistată medical şi prin recurgerea, în parte, la remedii ce nu ţin de firescul evoluţiei umane trebuie să ţină seama nu numai de ocrotirea valorilor menţionate, ci şi de cea consacrată de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "România este stat de drept […] în care demnitatea omului […] reprezintă valori supreme […]".De asemenea, dispoziţiile art. 32 nu se corelează nici cu cele ale art. 19 alin. (5) din lege, care stabilesc ca donatorul de gameti răspunde penal în cazul în care disimuleaza existenta unei boli sau afecţiuni ce risca sa compromita integritatea, sănătatea sau viaţa viitorului copil, însă nu incrimineaza fapta penală menţionată.4. Cu referire la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 26, art. 29 şi art. 33 din Constituţie, prin nereglementarea confidenţialităţii sau a neconfidentialitatii unor caracteristici ale părinţilor naturali ai copiluluiCritica nu poate fi reţinută întrucât are în vedere o omisiune a legiuitorului, pe care Curtea nu o poate complini pe calea controlului de constituţionalitate, fiind deci inadmisibila. Independent de aceasta, se impune remarcat ca, prin obiectul ei declarat, o asemenea critica nu se referă la lege, în ansamblu, ci, în mod necesar, la anumite dispoziţii ale acesteia, care se impun a fi identificate. În absenta indicarii textelor legale considerate a fi neconstituţionale, sesizarea este, şi sub acest aspect, inadmisibila.5. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, argumentata prin instituirea unei "discriminări nepermise între indivizi şi cupluri cu privire la dreptul de a beneficia de asistenţa medicală în ceea ce priveşte reproducerea, precum şi prin existenta unor norme contradictorii şi inexacte care împiedica egalitatea cetăţenilor în faţa legii"Cu referire la primul aspect, Curtea constata ca prin condiţionarea dreptului unei persoane de a recurge la reproducerea umană asistată medical, de apartenenţa la un cuplu, se încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice.Caracterul discriminatoriu al reglementării este cu atât mai evident cu cat satisfacerea unei asemenea exigente de care, în viziunea legiuitorului, depinde însăşi existenta dreptului nu da expresie manifestării unilaterale de voinţa a persoanei interesate în reproducere, ci implica şi un act de voinţa convergent din partea unui potenţial partener de sex opus. Doar pe calea acordului de voinţa dintre parteneri se realizează cuplul. Or, asa fiind, recunoaşterea calităţii de titular al dreptului de a beneficia de reproducere asistată medical exclusiv cuplului contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Pe cale de consecinţa, în măsura în care fac referire la cuplu ca entitate juridică având drept la reproducere umană asistată medical, sunt neconstituţionale următoarele dispoziţii ale legii criticate, şi anume: art. 3 lit. n), o) şi r), art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) şi d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) şi (4), art. 28 lit. a), art. 29 şi art. 30 alin. (2).Curtea constata ca dispoziţiile art. 2 din legea criticata, care stabilesc activităţile Ministerului Sănătăţii în domeniul sănătăţii reproducerii umane, cum ar fi planificarea familială, sunt neconstituţionale, întrucât reglementarea acestui domeniu este de competenţa Parlamentului, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, este "unica autoritate legiuitoare a tarii". De asemenea, şi dispoziţiile cuprinse la art. 35 şi art. 36 alin. (2) din aceeaşi lege sunt neconstituţionale, întrucât domeniile date în competenţa de reglementare a Ministerului Sănătăţii ţin de competenţa legiuitorului.Curtea retine ca, asa cum rezultă din sesizare şi din examinarea legii criticate, aceasta conţine dispoziţii contradictorii şi inexacte care nu răspund cerinţelor de tehnica legislativă impuse prin dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, care au următorul cuprins: "Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce." Cenzurarea deficienţelor de tehnica legislativă este de competenţa Parlamentului, care va putea reexamina dispoziţiile declarate neconstituţionale ţinând seama de cerinţele legii menţionate. Aceasta ar implica în mod necesar şi adoptarea unor corective pe planul reglementării, ceea ce, însă, excedeaza competentei constituţionale a Curţii, care nu are calitatea de legiuitor pozitiv.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 22, art. 26, art. 29, art. 33, art. 49 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 126, art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 şi ale art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Constata ca prevederile art. 2, art. 3 lit. n), o) şi r), art. 5, art. 7 alin. (6), art. 10, art. 12 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 13 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. d), art. 17 lit. a), b), c) şi d), art. 21 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f), art. 22, art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), (3) şi (4), art. 28 lit. a), art. 29, art. 30 alin. (2), art. 32, art. 35 şi art. 36 alin. (2) din Legea privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical sunt neconstituţionale.2. Constata ca prevederile art. 12 şi art. 27 din legea menţionată sunt neconstituţionale în măsura în care nu prevăd un organism de specialitate, cu atribuţii de control, care să poată fi sesizat de solicitanţii a căror cerere a fost respinsă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului, primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 18 iulie 2005 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu şi Ion Predescu, judecători.PREŞEDINTELE CURţiI CONSTITUţiONALE ,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește