DECIZIE nr. 418 din 15 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania Naţională Poşta Română – S.A. în Dosarul nr. 5.270/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei şi pentru partea Compania Naţională "Poşta Română" – S.A. – Direcţia Regională de Poştă Bucureşti, consilier juridic Steliana Stoleru, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei şi al părţii menţionate solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale privitoare la egalitatea în drepturi şi restrânge libertatea economică, cu încălcarea art. 53 din Legea fundamentală. Totodată, arată că art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu prevede criterii de determinare a folosirii în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici, motiv pentru care aceste dispoziţii pot fi aplicate şi se aplică în mod discriminatoriu. Depune concluzii scrise în sensul celor arătate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, acestea fiind o expresie a garantării unui mediu concurenţial corect în vederea maximizării bunăstării clienţilor români.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.270/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania Naţională Poşta Română – S.A. într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat este neconstituţional deoarece conferă instanţei de judecată atribuţii de legiuitor, prin aceea că îi permite să completeze contractele încheiate, care au putere de lege între părţile contractante, încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, impune partenerilor comerciali care încheie contracte să se supună clauzelor minimale ale drepturilor stabilite, "lucru ce încalcă grav principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi echivalează cu o restrângere a drepturilor şi libertăţilor." Se mai arată că se produce o încălcare a drepturilor şi libertăţilor deoarece comerciantul nu poate negocia drepturi inferioare celor apreciate de instanţă.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au următorul cuprins: „Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari;". … Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi şi ale art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, care interzic folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale constând în impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari, dau expresie obligaţiei statului, impusă de dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Aşa cum a statuat de principiu Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, „concurenţa presupune o confruntare loială între comercianţii care acţionează pe acelaşi segment de piaţă şi oferă consumatorilor produse similare.În scopul creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, statul trebuie să susţină o politică concurenţială corectă, aceasta jucând un rol esenţial în facilitarea liberei circulaţii a mărfurilor, în stimularea iniţiativei participanţilor la activitatea de comerţ, realizând şi funcţia de garanţie a unei economii de piaţă." Norma criticată constituie, aşa cum s-a arătat, o expresie a acestei politici şi o garanţie de natură a asigura existenţa unei reale libertăţi economice în condiţiile prevăzute de art. 45 din Constituţie, care presupune garantarea accesului pe piaţă al agenţilor economici şi protejarea destinatarilor serviciului prestat sau ai bunurilor furnizate.Contrar susţinerilor autorului excepţiei, prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu aduc atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare, fiind în mod egal aplicabile tuturor persoanelor – agenţi economici – aflate în ipoteza normei.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Constituţie, invocate de asemenea în susţinerea excepţiei, se constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu a fost constatată.De altfel, prin criticile formulate se tinde la modificarea şi completarea dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei, a căror redactare actuală determină, în opinia autorului excepţiei, o aplicare discriminatorie. Astfel de critici nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată.Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Compania Naţională Poşta Română – S.A. în Dosarul nr. 5.270/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește