DECIZIE nr. 417 din 25 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokâr Gâbor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Dănuţ Cătălin Stavăr în Dosarul nr. 1.468/P/2005 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.468/P/2005, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005, excepţie ridicată de Dănuţ Cătălin Stavăr în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, deoarece "limitează doar până la primul termen de judecată posibilitatea inculpatului de a acoperi integral prejudiciul cauzat pentru a putea beneficia de reducerea sancţiunii aplicate de instanţa de fond".Tribunalul Galaţi – Secţia penală apreciază că "dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 nu aduc atingere sub nici o formă dreptului de acces la justiţie”. Instanţa apreciază însă că excepţia de neconstituţionalitate ar trebui analizată din perspectiva art. 15 alin. (2) şi a art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că „infractorul trebuie să beneficieze de legea penală mai favorabilă care se aplică în intervalul cuprins între momentul săvârşirii infracţiunii şi momentul rămânerii definitive a hotărârii”. De asemenea, consideră că „referirea la «primul termen de judecată», prevăzută în art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005, creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 şi pentru care nu a intervenit o hotărâre de condamnare”.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate prevăd cauze de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor şi ele nu afectează, sub vreo formă, dreptul substanţial la exercitarea căii de atac şi, astfel, ele nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justiţie, în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 aprilie 2005, cu următorul cuprins: „În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine următoarele:În temeiul dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, conform cărora "Prin lege organică se reglementează: […] h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora", legiuitorul este liber să stabilească reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită. În aplicarea acestui text constituţional, legiuitorul a reglementat, în art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, o cauză de reducere a pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, în situaţia în care în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de specificul infracţiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, şi nu este de natură să aducă atingere liberului acces la justiţie.Astfel, faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită beneficiază numai învinuitul sau inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nu are semnificaţia îngrădirii liberului acces la justiţie, cel în cauză având posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, precum şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.De altfel, din analiza situaţiei de fapt rezultă că autorul excepţiei se află deja în curs de judecată, într-o cale de atac, respectiv cale de atac a apelului, astfel încât cu atât mai mult nu poate fi reţinută susţinerea lui cu privire la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Dănuţ Cătălin Stavăr în Dosarul nr. 1.468/P/2005 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește