DECIZIE nr. 416 din 26 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie invocată de Robert Tanko în Dosarul nr. 5/314/2004 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.La apelul nominal este prezentă partea Istvan Csibi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, partea prezentă arată că menţine concluziile formulate de avocata sa în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că asupra problemelor invocate în motivarea acesteia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 74/2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5/314/2004, Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie invocată de Robert Tanko.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este neconstituţională interdicţia de a vota care operează ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, fără ca instanţele să se pronunţe pentru fiecare caz. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, respectiv hotărârea în Cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (2005).Tribunalul Suceava – Secţia penală apreciază că motivarea excepţiei nu ridică probleme de neconstituţionalitate, ci de interpretare a legii. În opinia instanţei, textele de lege criticate "sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din Codul penal, fără a se face vreo diferenţiere pentru fiecare persoană condamnată".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. a)-c) şi art. 71 alin. 2 din Codul penal, având următorul cuprins:– Art. 64 alin. 1 lit. a)-c): "Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; … b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; … c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;"; … – Art. 71 alin. 2: "Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 36 – Dreptul de vot, art. 37- Dreptul de a fi ales, art. 38 – Dreptul de a fi ales în Parlamentul European, art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, faţă de o motivare asemănătoare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, şi Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 şi 71, respectiv art. 71 alin. 1 din Codul penal. De asemenea, prin Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior, precum şi considerentele care o fundamentează îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De altfel, în prezenta cauză, Curtea a fost sesizată, în realitate, cu o problemă de interpretare a normelor criticate, care a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iulie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii Unite, a statuat că dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza întâi) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a)-c) din Codul penal, excepţie invocată de Robert Tanko în Dosarul nr. 5/314/2004 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește