DECIZIE nr. 416 din 25 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal



Ioan Vida – presedinteNicolae Cochinescu – judecatorAspazia Cojocaru – judecatorAcsinte Gaspar – judecatorKozsokar Gabor – judecatorPetre Ninosu – judecatorIon Predescu – judecatorSerban Viorel Stanoiu – judecatorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Ziua" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.714/2005 al Judecatoriei Deva.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal indeplinita.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 173 D/2006 şi 181 D/2006, având ca obiect aceeasi excepţie, ridicata de Silviu Marza în Dosarul nr. 5.355/P//2005 al Tribunalului Timiş şi, respectiv, de Societatea Comerciala "Ziua" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.482/2005 al Judecatoriei Deva. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal indeplinita.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la Dosarul nr. 173 D/2006 de către autorul excepţiei, Silviu Marza, pentru acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajarii unui aparator.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordarii unui nou termen de judecată.Curtea, în temeiul art. 156 din Codul de procedură civila, respinge cererea de amanare depusa de autorul excepţiei, Silviu Marza, în Dosarul nr. 173 D/2006.Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public solicita conexarea dosarelor, intrucat acestea au obiect identic.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 173 D/2006 şi 181 D/2006 la Dosarul nr. 122 D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neintemeiata, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale în aceasta materie şi apreciind ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:Prin incheierile din 29 noiembrie 2005, 13 februarie 2006 şi 8 noiembrie 2005, pronuntate în dosarele nr. 6.714/2005, 5.355/P//2005 şi 3.482/2005, Judecatoria Deva şi Tribunalul Timiş au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Ziua" S.R.L. – din Bucureşti şi, respectiv, de Silviu Marza.În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul excepţiei, Societatea Comerciala "Ziua" – S.R.L. din Bucureşti, sustine ca dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 20 şi ale art. 30 alin. (1), precum şi pe cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, deoarece sancţionează persoana care afirma sau imputa alteia o faptă determinata care, "dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara". Cu alte cuvinte, dreptul la libera exprimare este ingradit, deoarece, prin divulgarea unor fapte determinate, anumite persoane ar putea suferi sanctiunile impuse de lege.Autorul excepţiei, Silviu Marza, sustine ca textul de lege criticat încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este consacrata aceasta de dispozitiile art. 30 din Constitutie, respectiv de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale şi ale art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, intrucat au ca scop ingradirea libertatii de exprimare şi a libertatii de opinie.Judecatoria Deva apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata.Tribunalul Timiş nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei, în incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale. Anterior sesizarii Curtii, aceeasi instanţa a respins ca inadmisibila excepţia de neconstitutionalitate invocata în cauza, prin Incheierea de sedinta din data de 14 noiembrie 2005 apreciind ca "în cauza sunt incidente dispozitiile art. 25 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, deoarece, cu privire la aceeasi excepţie, Curtea Constituţională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 51/1999„. Prin Decizia nr. 76 din 19 ianuarie 2006 a Curtii de Apel Timisoara s-a admis recursul autorului excepţiei împotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a excepţiei, iar în temeiul acestei hotărâri, Tribunalul Timiş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate invocata.În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.Guvernul apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, în raport cu art. 30 alin. (1) şi art. 10 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, este intemeiata.Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenta sa.Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicata.CURTEA,examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate.Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 206 din Codul penal, având urmatorul cuprins: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu amendă de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei.Actiunea penala se pune în miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.Impacarea părţilor inlatura raspunderea penala."Autorii excepţiei sustin ca dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului şi în art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, precum şi dispozitiile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, privind libertatea de exprimare, şi ale art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 206 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în cauze în care, de asemenea, se invoca dispozitiile constitutionale referitoare la libertatea de exprimare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 139 din 10 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 25 aprilie 2005, şi Decizia nr. 346 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 4 august 2005. Cu acele prilejuri Curtea a retinut ca dispozitiile art. 206 din Codul penal, care incrimineaza şi sancţionează calomnia ca infractiune contra demnitatii persoanei, valoare suprema, garantata în statul de drept şi consacrata în art. 1 alin. (3) din Constitutie, nu încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfintita de dispozitiile art. 30 alin. (1) din Constitutie, de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale şi de cele ale art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Aceasta intrucat libertatea de exprimare impune respectarea cerinței inscrise la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentala, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulara a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infractiunii de calomnie da expresie, prin urmare, restrangerii dreptului la exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constitutie, în scopul apararii unor valori care sunt de esenta unei societăţi democratice, în concordanta şi cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, care reglementeaza posibilitatea limitarii libertatii de exprimare, după cum urmeaza: „Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri şi responsabilităţii poate fi supusă unor formalitati, condiţii, restrangeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, intr-o societate democratica, pentru […] protectia reputatiei sau a drepturilor altora […].”În acelasi sens s-a pronuntat şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a subliniat în Cauza Cumpana şi Mazare împotriva României (2003) faptul ca dreptul prevăzut de art. 10 din Convenţie nu este absolut, exercitiul libertatii de exprimare comportand, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenţie, "indatoriri şi responsabilităţii" care capata o importanţa sporita atunci când exista riscul de a se aduce atingere reputatiei persoanelor, garantata şi ea de Convenţie, şi de a pune în pericol "drepturile altora".Cata vreme art. 206 din Codul penal nu aduce nicio atingere dispoziţiilor cuprinse în actele internationale la care fac referire autorii excepţiei de neconstitutionalitate în motivarea acesteia, nu poate fi retinuta nici pretinsa contradictie dintre normele criticate şi prevederile art. 20 din Constitutie.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele aratate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUTIONALAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Ziua" – S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 6.714/2005 şi 3.482/2005 ale Judecatoriei Deva şi de Silviu Marza în Dosarul nr. 5.355/P//2005 al Tribunalului Timiş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în sedinta publică din data de 25 mai 2006.PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește