DECIZIE nr. 416 din 14 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DO-DO Trade Company” – S.R.L. în Dosarul nr. 615/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 iulie 2003 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, la cererea părţii prezente, Curtea a amânat pronunţarea la data de 14 iulie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 615/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DO-DO Trade Company” – S.R.L. într-o cauză având ca obiect acţiunea în anulare a transferului patrimonial şi de restituire la masa credală a unei sume de bani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 149/2004 în partea referitoare la termenul de formulare a acţiunilor în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 44 sau art. 45 din lege, încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie „întrucât conţin în sine dispoziţii cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea şi în privinţa situaţiilor juridice vechi”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită, în finalul memoriului depus la instanţă, ca aceasta să fie analizată şi în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (2).Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se apreciază că "nemulţumirea pârâtei priveşte modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii, prin aplicarea imediată a prevederilor Legii nr. 149/2004 care au modificat textul iniţial al art. 46 din Legea nr. 64/1995„.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se consideră că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.Potrivit punctului de vedere prezentat, Guvernul consideră că dispoziţia criticată "nu încalcă textul constituţional, întrucât are drept obiect un caz de nulitate a unui act de transfer patrimonial. Cauza de nulitate a existat chiar la data încheierii actului juridic, deci nu se poate vorbi de o eventuală retroactivitate a legii".În acest sens este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 390/2003.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 [devenit art. 62 alin. (1) ca urmare a republicării legii] faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, că „în mod obiectiv şi rezonabil, situaţia diferită a administratorului sau lichidatorului unei societăţi comerciale, aflată în procedura falimentului, justifică aplicarea unui tratament juridic diferit, constând în dreptul de a introduce acţiunea unui transfer patrimonial, în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului”.În legătură cu susţinerea că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (2) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că "este de competenţa exclusivă a organului legislativ să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalităţile de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita în condiţiile legii".Avocatul Poporului consideră că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate potrivit căreia ar fi încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece "dispoziţiile legale indicate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale".Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 124, în punctul de vedere prezentat, se apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, devenit art. 62 alin. (1), ca urmare a republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.Dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe, au următorul cuprins: „(1) Acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial, potrivit art. 60 sau 61, poate fi introdusă de administrator/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 24 lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.”Analizând prevederile legale criticate, Curtea constată că acţiunile la care se referă textul respectiv privesc anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii (art. 60), precum şi anularea actelor de constituire sau transfer de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate (art. 61).Autorul excepţiei susţine că art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie „întrucât conţine în sine dispoziţii cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea şi în privinţa situaţiilor juridice vechi”.Textul constituţional invocat are următorul cuprins:– Art. 15 alin. (2): Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."Textul criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 390 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 12 februarie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) [devenit art. 62 alin. (1) în urma republicării legii] din Legea nr. 64/1995, constatând că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În considerentele deciziei s-a reţinut că, "prin Decizia nr. 106 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 7 iunie 2002, Curtea Constituţională a statuat că textele de lege criticate sunt constituţionale, reţinând că acestea «nu sunt norme de drept substanţial, deoarece, prin intermediul lor, nu s-a instituit o cauză de nulitate cu înţelesul de motiv (…), ci norme de drept procesual, întrucât prevăd condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiune în nulitate, în această materie, în temeiul unei cauze de nulitate de aplicaţie generală. Este vorba de art. 948 şi 966 din Codul civil, potrivit cărora cauza, în înţelesul de scop, constituie una dintre condiţiile de validitate ale actului juridic, iar ilicitatea acesteia antrenează nulitatea sa». Cauza de nulitate existând încă la data încheierii actului juridic, reglementarea procedurii de anulare nu are caracter retroactiv şi nu este contrară prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.”În legătură cu critica textului art. 46 din Legea nr. 64/1995 [devenit art. 62 ca urmare a ultimei republicări a legii], prin care se susţine că acesta ar încălca dispoziţia art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 390/2003 că „prevederea termenului de un an, socotit de la data deschiderii procedurii falimentului pentru introducerea acţiunii în anularea actelor juridice frauduloase constituie, de asemenea, o normă de procedură care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, se stabileşte prin lege. Această normă nu instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare, chiar dacă derogă de la dreptul comun, ea aplicându-se deopotrivă în toate situaţiile identice. Acţiunile în anulare, reglementate de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, sunt diferite de celelalte acţiuni şi pentru faptul că acestea sunt introduse de administrator sau de lichidator, care a intrat în exercitarea atribuţiilor sale speciale la data deschiderii procedurii falimentului, fiind necesară stabilirea unui termen socotit de la această dată”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a criticat textul legal şi în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (2), fără însă a indica în ce constă încălcarea acestora.În legătură cu invocarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie Curtea reţine că în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că nu constituie o încălcare sau o restrângere a liberului acces la justiţie stabilirea, în lege, a unor condiţii, cum ar fi termenele de prescripţie sau cele de decădere, pentru introducerea acţiunilor în justiţie.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, precum şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei, Curtea reţine că aceste texte nu au incidenţă în cauză, întrucât nu se pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi constituţionale şi nici a încălcării normelor privind înfăptuirea justiţiei în mod egal şi imparţial.Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie privind reglementarea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, Curtea observă că aceste dispoziţii nu sunt incompatibile cu prevederile legale criticate. Dimpotrivă, reglementarea prin lege a dispoziţiilor procedurale cuprinse în textul criticat reprezintă aplicarea concretă a normei constituţionale respective.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „DO-DO Trade Company” – S.R.L. în Dosarul nr. 615/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește