DECIZIE nr. 416 din 11 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare



Costică Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Interoil” – S.A. din Oradea în Dosarul nr. 2.264/R/COM/2003 al Tribunalului Bihor – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ca fiind neîntemeiată, arătând că autorizarea de către instanţă a convocării adunării generale la cererea acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel, nu afectează dreptul de proprietate al societăţii comerciale, drept consacrat de art. 44 şi 136 din Constituţia României, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.264/R/COM/2003, Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Interoil” – S.A. din Oradea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că aplicarea prevederilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 încalcă principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul său de proprietate şi determină o limitare a drepturilor constituţionale referitoare la egala ocrotire a proprietăţii, permiţând o imixtiune nejustificată în treburile interne ale societăţii comerciale. Sub acest aspect, se susţine că textul de lege criticat contravine art. 49 din Constituţie, restrângerea exerciţiului drepturilor constituţionale nefiind justificată de existenţa vreunei situaţii prevăzute în ipoteza normei constituţionale.Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 sunt constituţionale, astfel încât excepţia ridicată este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor arată că simpla autorizare dată de instanţă convocării adunării generale de către acţionarii reprezentând zece procente din capitalul social nu este prin ea însăşi o măsură care să afecteze patrimoniul societăţii comerciale. Dacă o asemenea decizie urmează a fi luată în adunarea generală, ea va aparţine exclusiv acţionarilor societăţii, în condiţiile legii şi ale actului constitutiv al societăţii, iar nu instanţei judecătoreşti. De altfel, art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 vine să ocrotească dreptul de proprietate al acţionarilor, adunarea generală fiind organul de decizie al societăţii prin care acţionarii îşi exercită dreptul de a controla activitatea administratorilor.Aşa fiind, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Guvernul reţine că prin textul de lege criticat nu se impun obligaţii adunării generale sau administratorilor şi nu poate fi pusă în discuţie vreo imixtiune în treburile interne ale societăţii comerciale. Prin urmare, nu se încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 şi 135, referitoare la ocrotirea proprietăţii private, deoarece legiuitorul nu se substituie adunării generale, aceasta fiind singura care poate decide, cu majoritatea voturilor acţionarilor, asupra chestiunilor legate de administrarea societăţii comerciale.De asemenea, nu există nici o restrângere a drepturilor sau libertăţilor potrivit art. 49 din Constituţie, ci, dimpotrivă, textul are în vedere acordarea posibilităţii pentru o parte a acţionarilor de a-şi exercită drepturile ce decurg din calitatea de proprietari asupra unei părţi a capitalului social.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, modificat prin art. IX din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 119 alin. (3): "Dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii va putea autoriza, cu citarea administratorilor şi în conformitate cu art. 331-339 din Codul de procedură civilă, convocarea adunării generale de către persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1). Prin aceeaşi încheiere instanţa va stabili data de referinţă prevăzută de art. 122 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida."Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1) şi (2), art. 49, art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţia României, care, ulterior sesizării, a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituţionale invocate au numerotarea şi conţinutul următoare:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";– Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că, în condiţiile în care înfiinţarea unei societăţi comerciale nu constituie un scop în sine existenţa acesteia, ca subiect de drept, găsindu-şi justificare exclusiv prin prisma activităţii lucrative pe care este ţinută să o desfăşoare -, interesul general al societăţii impune şi justifică intervenţia autorităţii judecătoreşti, la solicitarea unora dintre acţionarii respectivei societăţi, pentru deblocarea şi reluarea activităţii sale, întreruptă din cauza lipsei de diligenţă sau a relei-credinţe a unora dintre reprezentanţii conducerii sau a celorlalţi acţionari.Acestui interes general îi dă expresie textul de lege criticat, care instituie competenţa instanţei judecătoreşti de a autoriza convocarea adunării generale, în măsura în care persoanele abilitate nu fac acest lucru. Această posibilitate conferită de lege este condiţionată de nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de alin. (1) al art. 119, referitoare la obligaţia administratorilor de a da curs cererii de convocare a adunării generale, solicitare care cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării şi care aparţine acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.Pe de altă parte, art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că instanţa judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în ceea ce priveşte convocarea adunării generale, stabilirea datei de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, a datei ţinerii adunării generale, precum şi referitor la desemnarea dintre acţionari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenţia instanţei, dincolo de deblocarea activităţii societăţii comerciale, la cererea unora dintre acţionari, nu permite nici o imixtiune în activitatea internă a societăţii, aceasta urmând a se realiza în deplină concordanţă cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere a hotărî cu privire la operaţiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii.Aşa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 şi 136, referitoare la dreptul de proprietate privată, şi nici dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu se poate reţine existenţa unei restrângeri neproporţionale cu situaţia care a determinat-o, care este aplicată în mod discriminatoriu sau care aduce atingere existenţei vreunui drept.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Interoil” – S.A. din Oradea în Dosarul nr. 2.264/R/COM/2003 al Tribunalului Bihor – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICĂ BULAIMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește