DECIZIE nr. 415 din 26 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Horaţiu Moise în Dosarul nr. 2.334/117/2007 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.334/117/2007, Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Horaţiu Moise.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este "lipsit de previzibilitate", deoarece incriminează fapta conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai, conducător care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante, fără a preciza expres o concentraţie minimă de substanţe stupefiante în probele biologice, care să atragă incidenţa normei, aşa cum se prevede în cazul îmbibaţiei alcoolice, unde se fixează o asemenea limită (0,80 g/l alcool pur în sânge). Or, în condiţiile în care rolul textului de la art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este acela de a asigura siguranţa circulaţiei rutiere, iar nu de a sancţiona consumul de stupefiante, sancţionarea oricărei persoane care a condus un vehicul şi în al cărei sânge se descoperă urme ale acestor substanţe nu poate fi privită ca fiind compatibilă cu principiul legalităţii incriminării. Atât timp cât aprecierea existenţei faptului că o persoană se află sub influenţa unor substanţe stupefiante rămâne la aprecierea pur subiectivă a organelor de anchetă şi a celor judiciare penale, principiul legalităţii incriminării cunoaşte o atingere extrem de importantă.Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată. Arată că examinarea textului de lege criticat evidenţiază faptul că este definită în suficientă măsură infracţiunea prevăzută, comportamentul ilegal incriminat, precum şi pedeapsa aplicabilă. Stabilirea de către Ministerul Sănătăţii Publice a medicamentelor interzise, publicarea acestei liste în Monitorul Oficial al României oferă criterii obiective şi înlătură orice elemente subiective sau discreţionare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalităţii incriminării şi al supremaţiei legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu principiul constituţional şi convenţional european privind legalitatea pedepsei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai şi care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.”Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă principiul legalităţii incriminării, garantat de art. 23 alin. (12) şi de art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului vizează, în esenţă, o omisiune de reglementare, acesta arătând că dispoziţiile criticate nu stabilesc o concentraţie minimă de substanţe stupefiante în probele biologice, care să determine incriminarea faptei de conducere a unui autovehicul sau a unui tramvai sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante, aşa cum se prevede o limită minimă a îmbibaţiei alcoolice (0,80 g/l alcool pur în sânge), în cazul normei de incriminare prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi text de lege.Asemenea critici nu pot fi reţinute, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Tot astfel, examinarea criticii de neconstituţionalitate având ca obiect omisiuni legislative excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Horaţiu Moise în Dosarul nr. 2.334/117/2007 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește