DECIZIE nr. 415 din 25 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Marius Hava în Dosarul nr. 14.674/2005 al Judecătoriei Arad.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 14.674/2005, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Marius Hava.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, pe de o parte, dispoziţiile criticate – reglementând o infracţiune – contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care instituie obligaţia reglementării acestui domeniu prin lege organică, iar pe de altă parte, că dispoziţiile criticate îi aduc atingere dreptului la libertate individuală, acest lucru înfrângând dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, care prevăd că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.Judecătoria Arad apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate. Astfel, arată că dispoziţiile constituţionale interzic numai ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare să reglementeze în domenii rezervate legii organice, iar nu şi ordonanţelor de urgenţă. Apreciază că este relevantă în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziţii potrivit cărora „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană fără permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, conform cărora "Prin lege organică se reglementează: […] h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora", precum şi cele ale art. 115 alin. (6), potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă nu pot […] afecta […] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie […]".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege criticat incriminează şi prevede pedepsele pentru anumite fapte prin care este afectată siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.Constituţionalitatea dispoziţiilor criticate urmează a fi analizată în raport cu prevederile constituţionale în vigoare la data adoptării lor. Astfel, la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, dispoziţiile din actualul art. 73 alin. (3) lit. h) erau cuprinse în art. 72 alin. (3) lit. f) din Legea fundamentală, având acelaşi conţinut, şi anume că prin lege organică se reglementează „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, singura condiţie impusă pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă era existenţa cazului excepţional. În ceea ce priveşte domeniile ce pot face obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenţă, dispoziţiile constituţionale nu impuneau nici o limitare în cazul ordonanţei de urgenţă, existând posibilitatea reglementării şi în domeniile rezervate legii organice.Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 78 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 552 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 16 noiembrie 2005, statuând că acest text de lege este constituţional.Totodată, analizând problema caracterului organic al normelor pe care ordonanţa de urgenţă le cuprinde, Curtea, prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, şi Decizia nr. 370 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 3 august 2005, a reţinut că, potrivit prevederilor constituţionale anterioare, precum şi celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanţei de urgenţă, şi în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia din 1991, instituţia delegării legislative printr-o lege specială de abilitare a Guvernului prevedea interdicţia expresă de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce priveşte ordonanţele simple ale Guvernului, fără ca aceasta să se aplice, prin analogie, şi ordonanţei de urgenţă, care îşi găsea reglementarea distinctă în cadrul alin. (4) al art. 114.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu a fost aprobată prin lege, Curtea a statuat prin Decizia nr. 370/2005 că aprobarea sau respingerea proiectului de lege nu constituie o condiţie pentru intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă. Autorul excepţiei de faţă a confundat operaţiunea de depunere spre aprobare la Parlament a unei ordonanţe de urgenţă, necesară sine qua non intrării sale în vigoare şi, aşadar, producerii de efecte juridice în urma publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu operaţiunea – ulterioară – de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Or, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost depusă spre aprobare Parlamentului la data de 20 decembrie 2002, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 28 decembrie 2002, iar art. 118 alin. (1) din ordonanţă a prevăzut intrarea sa în vigoare la data de 1 februarie 2003. Astfel, au fost întocmai respectate şi condiţiile de validitate prevăzute de art. 114 alin. (4) şi (5) din Constituţia din 1991, în vigoare la data emiterii ordonanţei. Constituţia nu a prevăzut termenul în care Parlamentul trebuie să se pronunţe asupra ordonanţei.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marius Hava în Dosarul nr. 14.674/2005 al Judecătoriei Arad.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește