DECIZIE nr. 415 din 10 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Călin Emil Voicu Radu Butta în Dosarul nr. 7.344/117/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal a răspuns personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Autorul solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor titlului I al Legii nr. 247/2005. Totodată, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât critica de neconstituţionalitate se referă la o omisiune legislativă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.344/117/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Călin Emil Voicu Radu Butta într-o cauză având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 2.381 din 20 iulie 2006, emisă de primarul municipiului Dej, şi obligarea la restituirea în natură a construcţiei şi terenului în suprafaţă de 2.253 mp situate în municipiul Dej.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, prin sintagma „data intrării în vigoare a prezentei legi”, Legea nr. 10/2001, republicată, acţionează retroactiv. Totodată, susţine neconstituţionalitatea prevederilor titlului I al Legii nr. 247/2005, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, arătând că de prevederile criticate beneficiază doar cei care şi-au depus notificările în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, prelungit până la 14 februarie 2002 prin Legea nr. 247/2005, având astfel un caracter discriminator, în contradicţie cu prevederile textului constituţional invocat.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece art. 21 alin. (1) din forma iniţială a Legii nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege, republicată, după modificarea sa prin Legea nr. 247/2005, îşi păstrează conţinutul, astfel că nu se poate susţine retroactivitatea legii noi şi nici existenţa vreunei discriminări între beneficiarii celor două acte normative succesive invocate de autorul excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. Constată că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de judecată, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Curtea observă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică doar prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Prevederile art. III şi ale art. V alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 au fost modificate prin articolul unic pct. 1, respectiv prin articolul unic pct. 2 din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 are următorul cuprins:”Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.”Autorul excepţiei critică acest text de lege raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), susţinând că, prin nemodificarea acestui articol ce conţine sintagma "data intrării în vigoare a legii", ca moment de la care se calculează termenul de 6 luni în care persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea în natură a imobilului, Legea nr. 10/2001, republicată, acţionează retroactiv.În aceste condiţii, Curtea constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate se referă la o omisiune legislativă. Autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că textul de lege criticat nu instituie o repunere în termen, prin reglementarea unui alt moment de la care se calculează termenul de 6 luni, pentru a beneficia de drepturile ce nu au fost valorificate în temeiul Legii nr. 10/2001, până la adoptarea Legii nr. 247/2005. Aceasta excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor titlului I al Legii nr. 247/2005, Curtea observă că acesta conţine dispoziţii care modifică şi completează Legea nr. 10/2001. Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, întrucât instituie o discriminare între foştii proprietari care au depus notificări în termenul legal şi aceia care au pierdut beneficiul acestui termen.Curtea constată că susţinerile autorului nu pot fi reţinute, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal persoanelor cărora li se adresează, respectiv celor îndreptăţite la restituirea imobilelor ce fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De altfel, nerespectarea termenului legal prevăzut de lege pentru trimiterea notificării nu poate fi invocat ca generând o situaţie discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat dispoziţiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Călin Emil Voicu Radu Butta în Dosarul nr. 7.344/117/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește